Printre Cuvinte -
  • Întâmplări
  • D`ale sufletului
  • Cărți
  • Fotografie
  • Natură
  • Prin ochii mei
  • Diverse
  • Prima pagină
  • Despre mine…
  • Contact
Prima pagină
Despre mine…
Contact
Printre Cuvinte -
  • Întâmplări
  • D`ale sufletului
  • Cărți
  • Fotografie
  • Natură
  • Prin ochii mei
  • Diverse
Trăirile lui Elon

Trăirile lui Elon. Retrospectiv (II)

mai 8, 2017 by Printre cuvinte 6 comentarii

man in bar∗ continuare de la Coșmarul camerei cu pereți albi ∗

Probabil că îl credeau vreun nebun oamenii care îl ocoleau fără ca măcar să îl privească. Femeile le acopereau  ochii copilelor cu codițe prinse-n panglici roșii, iar bătrânii își făceau cruce timid și aruncau priviri curioase. Elon îi privea pe toți, pe rând, cerând parcă ajutor și ceva de îmbrăcat. Tot ce știa e că e gol pe o trecere de pietoni dintr-un oraș al cărui nume nu-l cunoștea, înconjurat de niște oameni care se holbau de-a dreptul la goliciunea lui de parcă nu ar mai fi văzut un bărbat dezbrăcat. Știa că nu se putea baza pe ajutorul semenilor săi, tocmai din cauza asta nu îi iubea. N-a simțit niciodată compasiune și înțelegere pentru oameni.

Mai simțise cândva răceala din privirile străinilor și confuzia pe care o avea acum. Era doar de nouă ani când tatăl său divorțase de mama sa. Era un bărbat care iubea băutura și scandalurile așa că divorțul venise pentru femeie ca o eliberare dintr-o strânsoare prea grea pentru sufletul său, iar pentru copil era începutul unei noi vieți lipsite de palme grele simțite pe obrajii pe care doar lacrimile mai poposeau. Și totuși fericirea era încă departe. După jumătate de an în care părea că totul căpătase un nou sens, Elon se trezi într-o dimineață cu un bilet pe pat, un bilet în care mama sa îi scrisese că se împăcase cu fostul soț, bărbatul care l-a bătut de zeci de ori că mânca prea mult sau că mai cere un lemn în plus, în odaia friguroasă.

Continue reading
Share:
Trăirile lui Elon

Trăirile lui Elon. Coșmarul camerei cu pereți albi. (I)

aprilie 30, 2017 by Printre cuvinte 6 comentarii
cameră cu pereți albi

O cameră cu pereți albi. Din când în când, câte o dungă neagră traversează elegant lăsând senzația de crăpătură în zid. Nicio deschizătură, nicio fereastră, doar nepăsare. Liniște ca-n mormânt și-un aer aproape de nerespirat. Din mijlocul tavanului coboară pe o ață plăpândă un mic păianjen. Se lasă ușor, parcă simțindu-se urmărit, până la jumătate, apoi dispare. Parcă nici n-a fost acolo. Unu-doi, unu-doi, se numără dungile negre și rușinate se preling pe podea.

– Unu-doi, unu-doi, se numără dungile, șoptește Elon. Unu-doi, unu-doi. Oare ce caut eu aici? Captiv în propriul coșmar. În camera de un alb imaculat, fără ferestre, bărbatul stă întins pe podea. Ascultă murmurul dungilor în liniștea apăsătoare și zâmbește. Ar vrea să strige, dar știe că nu-l va auzi nimeni. În coșmarurile lui întotdeauna e singur și captiv. Nu iubește oamenii și nici nu cunoaște iubirea.

Continue reading
Share:
D`ale sufletului

Când una-i albă, alta-i neagră …

iulie 4, 2016 by Printre cuvinte 18 comentarii

Prin vene curge același sânge. Aceeași nuanță străbate atent fiecare lungime a părului. Unul îngreunat de bucle vesele și plăcute ochiului care atârnă până aproape de mijloc. Tot până la mijloc, celălalt e dureros de drept. Parcă l-ar fi tras cineva de mâini și picioare de rămâne în aceeași poziție neînduplecată. Aceeași tentă verzuie scaldă căpruiul irișilor și-l închide la centru. Aceleași gene dese … si totuși… opt ani diferență.

Probabil v-ați prins că este vorba despre mine și soră-mea. Asemănările nu se opresc aici, mai este una mare și lată. Diferențele însă …. nu îmi ajung degetele să le enumăr. Uneori tind să cred că o face intenționat cu alesul a ceea ce-i place. Mă gândesc că dacă ea a fost ultima, iar eu deja aveam niște preferințe când a început să guste ea din viață, atunci musai trebuia să-i placă ce nu îmi plăcea mie. Albastru? Nuuuu, mov! Gustul de ciocolată? Ba vanilia e mai bună!

În materie de caracter iarăși există o mică asemănare. Amândouă suntem supărăcioase, încăpățânate și orgolioase. Numai că după ce ne certăm (ce, credeați că dacă am crescut e totul lapte și miere?) eu sunt cea care se duce la ea, iar ea e cea care îmi întoarce spatele și rămâne bosumflată.

Continue reading
Share:
Printre cuvinte
Despre mine
Contact

Ultimele postări

Cum e viața cu un câine la bloc?

Cum e viața cu un câine la bloc?

3 noiembrie 2022
Prima oară cu rulota. Brașov- Oradea – Budapesta

Prima oară cu rulota. Brașov- Oradea – Budapesta

16 octombrie 2022
Ne-am luat rulotă!

Ne-am luat rulotă!

5 octombrie 2022
Brașov – Râmnicu Vâlcea – Sebeș

Brașov – Râmnicu Vâlcea – Sebeș

3 octombrie 2022
Peștera Ialomiței – Cascada Obârșia Ialomiței și retur

Peștera Ialomiței – Cascada Obârșia Ialomiței și retur

3 august 2021

Comentarii recente

  • Mioara la Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș (partea a treia)
  • Printre cuvinte la Cum e viața cu un câine la bloc?
  • Dana la Cum e viața cu un câine la bloc?
  • Priti la Prima oară cu rulota. Brașov- Oradea – Budapesta
  • Printre cuvinte la Prima oară cu rulota. Brașov- Oradea – Budapesta

Cuvinte cheie

alcool amintiri autori români bar Brașov Brâna Caraiman carti carti cu adolescenti copilărie câine cățel dietă doruri dragoste dungi ecologizare Brașov familie fericire flori iubire jurnal nocturn leapșă liceu lună munte natură oameni de nota 10 plimbare rulotă singur singuratate slăbit suflet suflete Teddi timp toamna traseu tură valuri de viață viața cu câine voință Vârful Omu zăpadă

Categorii

  • Cărți
  • D`ale sufletului
  • Diverse
  • Fotografie
  • Întâmplări
  • Natură
  • Prin ochii mei
  • Trăirile lui Elon
Copyright © 2020 printrecuvinte.ro // Toate drepturile rezervate
printre cuvinte