Da… după o noapte dormită în mașină , ajunși acasă (în articolul anterior am povestit despre asta) ne-am pus întrebarea ce e aia o rulotă. Văzusem de-a lungul timpului o mulțime de oameni și nu prea ne încânta ideea. Am considerat întotdeauna o țigăneală treaba asta și asta pentru că la noi în tară cam așa e. Să te întinzi cu toată casa după tine, să-ți cari mese cu mușcate și covoare, să-ți faci curte în jurul rulotei … asta deja e prea de tot. Dar am zis totuși să vedem și noi cum arată una. Și cum nu se putea mai bine, fix la noi în cartier pe unde-l plimbăm pe Teddi erau două. Le-am studiat pe dinafară, dar cam atât. Ei bine, la o căutare pe olx am găsit-o pe una dintre ele.

Nici nu se putea mai aproape! Nu ne gândisem să ne cumpărăm una, ci doar să vedem cum arată. Însă din momentul în care ne-am urcat, ne-am îndrăgostit! Am știut că trebuie să încercăm și noi stilul ăsta de a călători. Tipul de-o vindea ținea cu dinții de preț, noi nu aveam banii necesari, așa că am plecat cu speranța că vom găsi una care să arate la fel de bine și la bani mai puțini. După câteva vizionări în București, Prahova, Cluj, ne-am întors la Brașov, pe strada de vizavi de-a noastră. Ne-am scuturat ultimii bani din buzunare și cu riscul de a rămâne nemâncați până la salariu, am bătut palma. A fost o nebunie dar eram super entuziasmați de achiziție. Și-n plus … nu spusesem nimănui de ideea noastră.