Ne aflam încă în vacanță în Târgu Mureș, (am povestit despre asta în articolele precedente, dar ca să vă faceți o idee era septembrie 2020), mai exact pe un drum de țară când am zărit o mână de blană printre bălării pe șanțul din dreapta a ceea ce se dorea a fi o stradă. În același moment în care mi-au fugit ochii acolo, unchiul lui C. a exclamat „vai, ce cățel mic!”, dar ne-am continuat drumul, spre casa lui, unde urma să înnoptăm. Trecut-au orele și gândul meu rămânea la mogâldeața mică din șanț.
A doua zi pe la ora 13 ne pregăteam să plecăm. Vacanța noastră se încheia, ne îndreptam spre Brașov. I-am sugerat lui C. să oprim să-l căutăm, pentru că tot pe acolo ne întorceam și reținusem exact locul unde-l văzusem. Era fix la îmbinarea asfaltului cu drumul de țară. C. nu-l văzuse și parcă nu-i venea să creadă când i-am spus cât este de mic. Cel puțin așa îl văzusem eu din mașină.
Comentarii recente