V-am mai spus eu că înainte de Teddi se infiltrase în gândurile mele ideea de a avea un câine. Răscoleam pagina de facebook a asociației Kola Kariola și tânjeam la puiuții pe care asociația îi promova pentru adopție. Dar pentru că stăm la bloc și la chirie, au fost multe care ne-au dat înapoi. Peste tot citeam doar lucruri negative. Rupe, roade, face în casă, zgârie, urlă, latră, ce te faci cu vecinii, ce te faci cu pereții, n-o să mai ai mobilă, o să stai numai afară cu el. Ei bine, ne-au dat foarte mult înapoi aceste lucruri și cumva s-a detașat de mine gândul de a avea un câine.

Până l-am găsit pe Teddi. S-au împlinit 2 ani de atunci. Pur și simplu l-am luat de pe marginea drumului neștiind ce o să urmeze. Am știut și eu și C. că nu-l putem lăsa acolo, însă o secundă nu ne-am întrebat ce facem cu el. A fost ceva natural, urmând ca din acea seară să ni se schimbe viața. Am început să învățăm din mers ce înseamnă un câine crescut la bloc și am înțeles că tot ce citisem noi despre câini, probabil venea de la persoane care nu aveau experiență și nu știau cum să gestioneze situația. Apoi își scriau frustrările -rupe, roade, urlă- frustrări care sperie pe cei ce se gândesc că vor un câine.

A ros Teddi când era mic? A ros! Cablul de la internet de 2 ori – din cauza noastră, pentru că după ce l-a ros prima oară, l-am lăsat fix în același loc. După ce au venit băieții de la internet de 2 ori într-o săptămână am zis că e cazul să mutăm cablul! Și bine am făcut! Mi-a mai ros cardul bancar, asta pentru că l-am lăsat pe pat, deși știam că are o plăcere să roadă tot ce prinde. Cu siguranță nu mi-ar fi deschis portofelul să-l ia de acolo și să-l roadă, pentru că niciodată nu a furat ceva să roadă, ci a ros ce a găsit pe pat. Așadar e câinele vinovat că roade?