Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș (partea a treia)

Ziua 3. Piatra Neamț – Bacău – Roman

Coborâți de pe Toaca, am sunat la cazare pentru a-l ruga pe domnul de acolo să ne lase cheia pe undeva, pentru că trecuse de mult ora la care ar fi trebuit să ajungem noi. Nu mai voiam o noapte în mașină (pentru că se cerea neapărat un duș, nu pentru că n-ar fi fost mișto), așa că ne-am bucurat când domnul de la cazare ne-a înțeles și ne-a spus că ne lăsase cheia într-un ghiveci din fața pensiunii. Înainte însă am căutat ceva de mâncare și am rămas surprinși să vedem cum pe unele uși scria non stop, dar închideau la 22 (și nu cred că era din cauza pandemiei).

La cazare modest, dar o curățenie exemplară. Trebuie să știți că noi vânasem cele mai mici prețuri, întrucât nu aveam nevoie decât de-un pat și un duș. N-ar fi avut rost să plătim nu știu cât și noi să ajungem doar să dormim seara. În rest nu am stat deloc în cameră, ci ne-am tot plimbat.

Piatra Neamț e un oraș destul de micuț, dar curat și cochet. Cel puțin așa mi s-a părut. Cum urcasem deja cu telegondola în prima zi, nu ne rămăsese decât să mergem la zoo și să explorăm un pic orașul. Despre zoo nu vreau să vorbesc, deși am câteva poze de acolo nu le voi pune aici. Mi s-a părut cea mai urâtă și vai de ea grădină zoologică din câte am văzut. Inuman spațiul acordat animalelor. În schimb foarte fain în centru și piața foarte curată și foarte îngrijite clădirile.

Am vrut să intrăm in Turnul lui Ștefan (din foto 2), dar cum era luni, era închis. Și cum ne tot plimbasem prin oraș și văzusem cam tot, am decis să luăm mașina și să facem o nefăcută, adică un triunghi amoros și să ajungem în Bacău și-n Roman.

În Bacău cred că am văzut cele mai multe sh-uri de electronice și-am luat la pas un parc, unde părea că toată lumea se mutase acolo, căci nu aveai loc să arunci un ac. Și-n Roman ne-am învârtit un pic, cât să ne dăm seama că nu avem ce face, așa că am plecat înapoi spre Piatra Neamț. Am ajuns la cazare și deși ne propusesem să ne culcăm devreme ca să plecăm devreme, am rămas în sala de jos și ne-am jucat ping pong și am învățat un pic de biliard.

Ziua 4. Humulești (Parcul Ion Creangă)- Suceava – Sadova

Am plecat dis-de-dimineață de la cazare, după ce ne-am luat la revedere de la propietar și doamna care întreținea locul, care au fost niște oameni de nota 20, super faini și voioși.

Prima oprire a fost Humulești. Știam că avem de vizitat Casa Memorială Ion Creangă, dar după ce am citit recenziile care spuneau că nu-și justifică prețul de intrare, am hotărât să ne limităm doar la parcul de lângă casă, unde sunt reprezentate poveștile lui Ion Creangă și nu numai. Foarte frumos parcul, interesant și cu de toate. Și cred că prețul a fost undeva până în 5 lei/pers.

Când ne-am întors la mașină, ne-au căzut ochii pe-un indicator care ne ducea la muzeul Popa și am decis așa în 2 timpi și 3 mișcări să parcurgem cei 10 km câți erau până acolo. N-a durat mult. Am ajuns la fix pentru a prinde povestea despre Neculai Popa și soția sa, spusă de fiul lor (înaintea noastră cu câteva minute ajunsese un grup de 5 persoane), care astăzi administrează și locuiește în aceeași curte cu muzeul și care duce mai departe talentul familiei. Vizita a fost ca o intrare în altă lume, o oază de liniște care parcă m-a făcut pentru cât timp am stat acolo să mă simt de-acolo. Foarte, foarte frumos. Chiar merită un popas, dacă aveți drum prin zonă.

Ne-am continuat apoi drumul spre Târgu Neamț, unde am urcat la cetatea Neamț doar cât s-o admirăm de-afară. Nu prea mai suntem fanii cetăților după o experiență pe care am avut-o în trecut, așa că vizităm doar dacă știm sigur că merită. După ce am citit în recenzii, am considerat că mai bine facem altceva cu banii. Așa că trecerea prin Târgu Neamț a fost una scurtă și-am plecat rapid spre Suceava, oprindu-ne să admirăm Primul Metru de Autostradă din Moldova (dați o căutare pe net dacă nu știți despre ce e vorba).

Ca și la Târgu Neamț, am vizionat pe-afară cetatea de scaun a Sucevei, după ce am întrebat un paznic ce părere are despre ce e în interior și dacă se merită. Ne-a răspuns omul că îîî, ăăă, mhâm, nu e cine știe ce înăuntru, e mai frumoasă de afară.

În schimb centrul orașului e fain tare. Curat, cochet, aranjat, clădiri îngrijite. Am vizitat Muzeul de Științe ale naturii, unde mi-a plăcut și chiar m-am simțit bine. După  ce ne-am mai învârtit prin oraș, am decis că e momentul să plecăm întrucât seara aveam rezervare la o pensiune în Sadova.

Din Suceava până în Sadova sunt 80 de km, așa că, deși nu suntem noi nici oamenii care vânează mănăstiri, am zis să facem un popas în Gura Humorului și să vizităm Mănăstirea Humor. Am ajuns pe înserate, așa că am avut parte de liniște, o liniște cumva frumoasă. Nu știu dacă liniștea poate fi sau nu, frumoasă, dar așa am simțit. E o mănăstire micuță, i se vede vechimea din picturile pereților (a fost construită în 1530) și cred că pentru cine se caută pe sine sau pe Dumnezeu e un loc bun. Doar să nimeriți într-un moment când nu sunt și alți vizitatori, așa cum am nimerit noi.

Și cum nu ne-am învățat minte să nu mai luăm la ocazie pe nimeni, a apărut Sebastian. Un tip destul de ok, (slavă domnului) dar care ne-a amuzat teribil când ne-a recomandat să mergem pe pârtie (era luna septembire).  Și când am întrebat ce e de vizitat prin zonă, ne-a spus că „sunt țiganii care vând fructe de pădure la șosea”.

Am ajuns la cazare bineînțeles că după ora la care anunțasem, dar propietara a fost și ea foarte faină. Am stat doar o noapte, așa că ne-am trezit foarte de dimineață pentru un răsărit genial. Era prea frumoasă zona ca să-l pierdem.