Cu riscul de a părea încă un cititor adolescentin am să spun cu mâna pe inimă că abia am putut să las cartea din mână. Și n-aș fi lăsat-o, dacă nu arăta ceasul ora două noaptea. Aș fi citit-o în jumătate de noapte dacă nu mi-ar fi cântat Ene pe la gene. Romanul Valuri de viață ne spune povestea Irinei Albu, o tânără de 18 ani ce se întoarce de la Paris, de la studii, pentru a fi alături de bunicul ei, Dan, un moșneag încă prins în febra muncii. Dan era tot ce mai avea pe lume Irina. Părinții eu muriseară când aceasta avea nouă ani, într-un accident de mașină.
Dacă vă gândiți că urmează o poveste de dragoste clasică, dintre doi adolescenți, da, aveți dreptate. Recunosc că și eu m-am gândit la asta încă de când am aflat că Irina avea să-și termine liceul în București. În prima zi, un băiat (tipul râvnit de toate liceenele care pare să nu aibă ochi pentru niciuna) cu ochi verzi îi atrage atenția. Pe bună dreptate, cred că oricine s-ar pierde în verdele smarald al ochilor lui Robert Groza. Este de ajuns o privire, ca flacără să se aprindă. De aici totul urmează cursul firesc al naturii: întâi respingerea venită din partea lui Robert (asta n-ar fi chiar firesc, dar băiatul avea motivul lui, pe care îl aflați singurei), apoi dragostea dintre cei doi, dialogurile pline de cuvinte tandre și dulci. Când Irina află cine este de fapt Robert apare din nou respingerea, dar sufletul bun și inocent al fetei îl face să uite orice urmă de remușcare.
Relația celor doi e ținută secretă, Irina temându-se că dacă îi va spune lui Dan, inima acestuia va ceda. Pe de altă parte Dan e bucuros când o vede pe Irina că radiază de fericire și crede că motivul fericirii ei e Victor, băiatul unor buni prieteni de familie, de care bătrânul încerca cu orice preț să o aproprie.
Victor mi s-a părut la fel de sufletist ca Robert. Mereu grijuliu și atent, mereu acolo când ai nevoie de el. La început apropierea dintre ei era văzută ca o relație de prietenie, dar cu timpul devine una strânsă, băiatul declarându-i dragostea. Deși mă așteptam ca Irina să se afle între ciocan și nicovală, neștiind pe care să aleagă (gen triunghiul amoros Bella- Edwuard- Jacob) nu a fost deloc așa. Inima ei aparținea unui singur băiat. Lucrurile se complică de-a lungul timpului, tânăra ajunge să fie prinsă într-o căsnicie falsă care îi macină sufletul și-i șterge culoarea din ochi. Finalul e așa cum trebuie să fie, trebuie să citiți ca să-l aflați.
Valuri de viață e o lectură destul de ușoară, mi-ar fi plăcut să fie mai complexă. Dialogurile sunt savuroase (uneori un pic prea puerile pentru doi tineri de 18 ani, dar până la urmă poate așa e dragostea, nu? Te face să te comporți copilărește.), personajele frumos conturate. Mi-ar mai fi plăcut să fie mai multă interacțiune între Irina și Robert înainte ca aceștia să își declare iubirea. Ce mi-a plăcut mult în schimb, a fost relația dintre Irina și bunicul ei, relație care nu cred că există în realitate. Cine mai acordă așa mare importanță bunicilor?
Per total, Valuri de viață mi-a plăcut extrem de mult. Parcă mi-a reamintit de anii din liceu, m-a făcut să îmi amintesc cât am tânjit eu (câteodată încă tânjesc) după un Robert, chiar și după un Victor pentru care să fiu tot. Am și plâns, are câteva pagini spre final unde chiar nu m-am putut abține să vărs câteva lacrimi. E emoție pură ce se întâmplă acolo!
Dacă vă plac poveștile de dragoste e musai să citiți cartea asta! Dacă ați citit-o deja sunt curioasă cum vi s-a părut 🙂
No, musai s-o citesc 😀
Musai 🙂