Ziua 5. Sadova – Vatra Dornei – Bistrița

Ziua bună începe cu un răsărit superb! Și chiar superb a fost, întrucât am avut o priveliște genială! M-aș reîntoarce oricând acolo. Am plecat apoi (după ce am mai dormit o tură, nu vă gândiți c-am plecat cu noapte-n cap) spre Câmpulung (vreo 10 km distanță), unde am vizitat muzeul Oului. Mie mi s-a părut interesant, lui C. i s-a părut că toate ouăle arătau la fel. Mno, ce să-i faci, fiecare cu părerile lui. Când am ieșit din curtea muzeului, care e lângă un fel de gară/stație de tren părăsită, mai degrabă, am găsit 2 pisoiași. Le-am cumpărat ceva de mâncare din oraș, ne-am întors la ei și am stat câteva minute privindu-i și jucându-ne cu ei.

Din Câmpulung am mers pe Transrarău spre Vatra Dornei. Cu toate că citisem că e un drum spectaculos, Transrarăul, nu mi s-a părut deloc a fi! Mai spectaculos a fost drumul în sine, până a ajunge acolo.

Vatra Dornei e un oraș micuț și destul de curat, din câte am remarcat. Am și mâncat acolo căci ne era foame, dar cumva tot nemâncată am ajuns, căci mi-am luat pui la grătar și puteam să jur că puiul meu încă piuie.

Cum nu aveam ce face acolo și oricum ne aștepta următoarea destinație, am decis să plecăm spre Bistrița ca să ajungem și noi măcar o dată la ora la care trebuia să ne cazăm, lucru care bineînțeles că nu s-a întâmplat. Am ajuns destul de pe înserate, la cea mai dubioasă cazare pe care am avut-o. Din păcate locația pe maps era greșită, noi crezând că este undeva fix în centru, dar am ajuns pe-un deal, la ieșire din oraș. Sunt convinsă că s-a greșit intenționat adresa. Nu prea ne-a convenit asta, dar deja era prea târziu. Și cum atunci când deja ceva începe să meargă prost, vin toate relele, când am ajuns în cameră am constatat un miros îngrozitor de canal. Am zis că poate trece dacă deschidem geamul. Am lăsat repede bagajul și-am plecat să vedem Bistrița pe întuneric.

Trebuie să recunosc că pe întuneric m-a cucerit total! Este un oraș superb! Am colindat vreo 2 ore cred, apoi ne-am întors la cazare cu gândul că scăpasem de miros. Nu numai că parcă mirosea și mai puternic, dar camera era plină de gândaci de canalizare! Primul gând a fost că mă duc să dorm în mașină, pentru că chiar nu-mi doream să mișune pe mine noaptea. M-a liniștit C., am tras patul în mijlocul camerei, am pus un prosop sub ușa de la baie ca să nu mai vină nici gândaci și nici să nu mai vină mirosul, apoi cu chiu cu vai am adormit. Am dormit cu lumina de la baie aprinsă, căci am descoperit noi că nu ies gândacii pe lumină. Abia așteptam să mă trezesc să plec de acolo.

 

Ziua 6. Bistrița

Dimineața am vorbit cu propietarul care aparent nu știa nici de gândaci, nici de miros și am cerut să ne schimbe camera. Am plecat apoi în oraș, unde am colindat fiecare straduță, și-am vizitat Casa Argintarului.

Cred că tot turul casei se făcea în maxim 15 minute, dar domnul Eugen Milos, care se ocupă de vizitatori ne-a făcut și o „scurtă” istorie a Bistriței. Povestea pe mine sincer m-a plictisit groaznic. Să-mi fie cu iertare, dar mie nu-mi place istoria, nici lui C. nu-i place, drept urmare omul ne-a plictisit. Îl respect, n-am nimic cu el, dar i-am spus din start că 1. mai aveam vreo 30 de minute de parcare și 2. nu ne place istoria. Ne-a ținut și nu exagerez cu nimic, o oră și jumătate. Ne-a povestit cum s-a format Bistrița și despre nu știu ce război în care cineva se bătea cu cineva. Unii erau călare pe cai, alții pe struț și cumva ăia de pe struț au învins. Așa că simbolul Bistriței astăzi este struțul. Îl vedem peste tot prin oraș. Cu atât am rămas din o oră jumate de istorie, să-mi fie cu iertare!

Am plecat mai departe înspre complexul muzeal Bistrița, unde cred că la fel, am petrecut vreo 2 ore și asta pentru că am mai trecut peste exponate. E foarte mare, sunt foarte multe camere de vizitat, dar cel mai greu este că sunt cataloage și tu îți cauți singur în ele ca să vezi la ce anume te uiți. Cred că asta face ca vizita să fie mai greoaie.

Orașul pe lumină este foarte frumos, dar parcă văzut pe noapte mi-a creat niște așteptări, pe care lumina nu mi le-a adus. Cred că mi-a plăcut mai mult Bistrița în hăinuțe de noapte.

Înapoi la cazare, deși am avut o nouă cameră, unde era vizibil mai bine, parcă tot era ceva care să te facă să pleci de acolo. Lipsea ceva locației, era o atmosferă ciudată. Chiar îmi pare rău că fix în Bistrița am nimerit prost cazarea, căci cumva parcă nu m-am putut bucura de oraș cum trebuie.

 

Ziua 7. Bistrița – Târgu Mureș

Sincer abia am așteptat să plec din Bistrița, deși știam că e pe sfârșite vacanța noastră. În Târgu Mureș am colindat vreo 5 ore cred, pentru că urma să înnoptăm la un unchi de-al lui C și l-am așteptat să iasă de la muncă, să-l luăm din oraș și să mergem la el acasă. Târgu Mureș e un oraș măricel și foarte frumos. Clădirile sunt îngrijite și mi s-au părut extrem de impunătoare.

Seara am petrecut-o cu rudele lui C. și cu gândul la un cățeluș mic mic pe lângă care trecusem în drum spre casă. A doua zi urma să ne întoarcem la Brașov, însă cumva s-a întâmplat ceva și ne-am întors mai mulți decât am plecat, dar asta urmează într-un articol viitor.

Share: