V-ați gândit vreodată că prin locurile pe lângă care treceți zilnic se pot ascunde lucruri despre care habar nu aveți? Că poate în scorbura copacului pe care îl admirați tot zilnic, pentru că e acolo de sute de ani și uite ce falnic și frumos se menține  se află o comoară? Sau că sub podul din parcul în care vă duceți copilul în fiecare seară e o cutie cu lucruri despre care poate, nici nu ați auzit că există?

Vorbesc despre comori? Despre cutii? Da, nu am luat-o razna. Chiar despre asta vorbesc. Mai exact despre GEOCACHING. Ce este Geocaching? Ei bine este un joc la nivel mondial, un joc bazat pe coordonate GPS.

Eu l-am descoperit acum vreo 2 ani și pot să spun că e chiar fain. Ce înseamnă mai exact? Păi, e vorba despre o căutare de comori. Intri pe site-ul oficial, www.geocaching.com, unde poți vedea comorile ascunse din toată lumea. Faci rapid un cont, vezi harta cu cache-uri (cutii) ascunse  în jurul tău și când ieși frumușel la plimbare te poți aventura în căutarea lor. Aplicația poate fi descărcată și pe telefon ca să fie treaba mai ușoară. Activezi GPS-ul și urmărești harta. 

Cache-urile sunt comorile pe care trebuie să le găsești. Sunt de mai multe feluri. În funcție de mărime sunt de la micro (care pot fi într-adevăr suuper mici, cam cât o unghie de exemplu) până la large (cea mai mare găsită de mine a fost o caserolă). În funcție de tipul lor cutiile sunt: cutia tradițională WYSIWYG (what you see is what you get), practic ai găsit cutia, ai terminat sarcina; multi (care te trimite în circuit, prin mai multe locuri) și misterioasă (pentru a cărei dezlegare primești indicii ca niște piese de puzzle, în mai multe cutii.)

Pe pagina cache-ului (dacă te-ai hotărât să cauți de exemplu cache-ul de pe Arcul de Triumf (e doar un exemplu)) găsești informații folositoare. Dai click pe cutia de la Arcul de Triumf și ai în față toate informațiile de care ai nevoie. Un scurt istoric al locului, informații despre cache – ce volum are, ce grad de dificultate are – adică cât de repede poate fi găsit, coordonatele exacte , uneori poze ale altor useri care l-au găsit deja, dar și comentarii care sunt chiar de folos. Pentru că se pot întâmpla și neplăceri, adică cache-ul să nu mai fie acolo sau să fie super uzat. Și atunci vezi în comentarii când a fost ultima oară găsit și dacă respectivul a scris ceva despre starea cutiei.

Cutiile micro cum ziceam mai sus sunt micro 😀 Uneori te uiți la ele și nu le vezi, adică nu-ți dai seama că aia era ce cauți tu. Am găsit o astfel de chestiuță mică acum vreo 2 ani, era magnetic, băgat într-o țeavă de la gard, dar dacă aș fi văzut-o nu m-aș fi prins că nu e doar un șurub, ci că e o comoară. În general cutiile astea micro conțin  doar un logbook, adică o hârtie pe care îți scrii numele și data la care ai găsit-o. (Da, aveți nevoie de-un pix după voi dacă vă hotârâți să intrați în joc) O pozezi și-o urci pe site.  Cutiile care nu-s micro pot conține și alte obiecte pe lângă logbook.

Cred că jocul ăsta poate fi o activitate de familie. Copiii sigur sunt înnebuniți după comori și după ideea de a le vâna. Dar nu numai pentru copii, ci și pentru noi. Mie una îmi place jocul ăsta, parcă te simți conectat cu alții, chiar dacă nu ești, faci parte dintr-o lume a vânătorilor de comori. Și-mi pare tare rău că n-am aflat mai dinainte de Geocaching căci mi-ar fi plăcut să nu ratez niște locuri unde probabil nu voi mai ajunge …

Vouă cum vi se pare? Știați de el? Am să las niște poze să vă faceți o idee, atenție însă că-s dintre cele mai nasoale poze, pentru că telefon, frig, ora aproape 12 noaptea 😀 Deci fără ședință foto 😀

Share: