Printre Cuvinte -
  • Întâmplări
  • D`ale sufletului
  • Cărți
  • Fotografie
  • Natură
  • Prin ochii mei
  • Diverse
  • Prima pagină
  • Despre mine…
  • Contact
Prima pagină
Despre mine…
Contact
Printre Cuvinte -
  • Întâmplări
  • D`ale sufletului
  • Cărți
  • Fotografie
  • Natură
  • Prin ochii mei
  • Diverse
D`ale sufletului

Se scutură trandafirii …

iulie 4, 2017 by Printre cuvinte 2 comentarii

Se scutură trandafirii peste iluzii deșarte, nu vezi? Cândva, pe pământul îngreunat de amărăciunea lacrimilor, ne desenam inimi ca doi copii ce colorează asfaltul cu cretă. Ne scriam inițialele înăuntrul lor ca și când speram că magia va ține o viață. Ce proști eram! Ce copii lipsiți de minte! Doi adolescenți într-o seară târzie, pe-o bancă verde, într-un parc neîngrijit, dintr-un oraș plin de … emoții. Chiar dacă nu îmi doresc asta, mă leagă atât de multe de orașul ăla! Îmi curg amintirile prin vene. Îmi place. Mă simt mai plină de tine decât de mine. Pe mine m-am părăsit undeva într-o bucățică din ventriculul drept, dar tu, tu năvălești ca o furtună peste tot. Mi-aș dori ca uneori să înveți să ciocăni la ușă. Poate nu îți voi deschide.

Se scutură trandafirii … vezi? Își aruncă petalele peste pământul îngreunat. Ne acoperă urmele pașilor. Dacă ne pierdem? Eu am să mă-ndrept spre apus, iar tu să mă urmezi. Să privim împreună cum se scutură trandafirii peste dealuri, cum pătează azurul declinului cu pete  sălbatice. Pasiune. Putere. Prea plin de tine peste tot. De tine și de trandafiri.

Continue reading
Share:
D`ale sufletului

Ce bine că-mi ești!

iunie 19, 2017 by Printre cuvinte 4 comentarii

Te caut prin pat disperată. Te-am visat împărțind acceași pernă cu mine, dreptunghiulară, îndeajuns de mică încât să fim nevoiți să ne respirăm unul pe altul. M-ai cuprins în brațe toată și parcă lumea întreagă s-a scurs în strângerea ta. Te-am simțit cum mi-ai pătruns în fiecare inspirație de parcă mi-ar fi fost foame de parfumul tău. Te-am adulmecat cu pofta unui drogat ce inhalează la colț de stradă te-miri-ce substanță interzisă. Substanța mea interzisă ești tu. Nu-mi mai pasă că mă doare, că mă mistuie pe sub carapacea asta carnală, nu-mi mai pasă. Mă las pradă drogului, îl aștept să-mi inunde trupul, mințile, să mă facă să uit de mine. Ce bine că-mi ești așa, cu bune, cu rele!

Continue reading
Share:
Întâmplări

Unde ești, copilărie?

iunie 15, 2017 by Printre cuvinte 9 comentarii

Ieri postasem lumea copiilor surprinsă-n fotografii. Așa cum am văzut-o eu copil fiind, așa cum cred că ar trebui să o vadă orice copil de astăzi. Și totuși parcă îi aleargă cineva. Parcă își doresc lucruri care sunt prea mari pentru vârsta lor, lucruri pe care oricum nu le pot înțelege, lucruri care îi fac să uite că sunt niște copii care ar trebui să se bucure de copilărie. Acum, cât o mai au.

Mă gândeam că dacă m-aș întoarce în timp și m-aș întâlni cu mine – o copilă băiețoasă cu păr scurt și rânjetul până la urechi m-aș strânge în brațe, mi-aș zâmbi și m-aș felicita. Nu mi-am dorit niciodată cu ardoare să cresc, m-am bucurat de fiecare zi petrecută afară, am sărit coarda, am desenat pe șosea, am alergat, m-am jucat, am copilărit! Câteodată mă apucă un dor nebun de copila aceea că-mi vine să răscolesc prin straturile sufletului și să pot cumva să o renasc. Să renasc copilul pe care-l mai aud cum plânge atunci când ar vrea să iasă afară, dar nu-și mai găsește timpul său.

Continue reading
Share:
D`ale sufletului

Ieri a fost ziua noastră …

iunie 2, 2017 by Printre cuvinte 9 comentarii

Ieri a fost ziua copilului, adică a mea, a ta, copile ce privești cu ochi doritori zmeele înălțate pe cer și da, chiar și a ta, străine ce ai intrat aici urnit de curiozitate. Ieri am căutat albumul verde și gros în care-mi păstrez amintirile și am simțit cum mi se umple sufletul de simțiri și de stări parcă uitate undeva, într-un sertar închis, prăfuit. Mi-am revăzut bicicleta albastră cu roți ajutătoare, de care îmi este atât de dor. Îmi este dor să-mi pun păpășile în coșulețul din față și să le plimb prin toată curtea. Îmi este dor să le cos hăinuțe, îmi este dor să le tund și să le coafez, îmi este dor să fiu mama lor și să le dau să mănânce mâncare de pământ cu frunze și flori tocate.

Mi-am revăzut cățelușa dragă, pe care-o culcam când era mică în brațele mele și stăteam nemișcată ca să n-o trezesc. M-am întors la grădiniță, când rușinată de mulțime lăsam capul în jos și-mi uitam poezia. Aș vrea să aud din nou încurajările doamnei educatoare, aș vrea să îmi amintesc fiecare poezie pe care am învățat-o cuvânt cu cuvânt ajutată de mama și să-mi fie frică de Moși  Crăciunii cu măști de platisc.

Am dansat alături de copilul din poze pe scena din căminul cultural din sat, la serbarea din clasa a IV-a, pe melodia Tâlharul pedepsit. Ce mândră eram de costumașul meu cu ciucurași făcut de mama … Tot ieri, am plâns alături de doamna învățătoare când ne-am luat zborul spre o altă etapă, am plâns și-am promis că nu ne vom uita niciodată. Ce mândră eram cu un ghemizdroc de copil lângă mine,  cu doamna alături și coroniță pe cap.

Continue reading
Share:
Prin ochii mei

Viața la curte prin ochii mei. Ce e frumos și ce nu.

mai 26, 2017 by Printre cuvinte 18 comentarii

Viața la curte e mișto. O spune un fost copil care și-a trăit copilăria alergând fluturi, rupându-i mamei florile din grădiniță, bătând mingea și aruncând fluturașii de la palete pe casă. Apoi a început viața la curte cu un câine pe care iarna-l legam de sanie și mă trăgea prin fața casei. Erau numai zâmbete și țipete de bucurie până bătea mama în geam să nu mai chinui animăluțul. Și ce dacă nu mă lasa să ies la poartă? Eu îmi chemam prietenii în curte și ne construiam castele din nisipul de lângă gard. Așa ne știau părinții în siguranță și nu trebuia să iasă mereu să se uite de noi. Umpleam scările cu prăjituri din pământ pe care le lăsam la uscat că doar cuptorul nostru era soarele. Ce fain era!

Acum viața la curte e la fel de mișto, chiar dacă am crescut și ne-au revenit multe sarcini. Câteodată este de-a dreptul obositor, pentru că avem o curte mare. Avem și o ditamai grădina, unde tata a pus lucernă. Dar s-o luăm pe rând … 

Continue reading
Share:
Trăirile lui Elon

Trăirile lui Elon. Țiganca (III)

mai 15, 2017 by Printre cuvinte Niciun comentariu

∗ continuare de la Retrospectiv ∗

Își roti privirea în căutarea unui loc ferit. Dintre blocuri o bătrână îmbrăcată neglijent îi făcu semn. Cu mâinile acoperindu-și goliciunea Elon se strecură printre mașinile oprite la semafor. Se crease forfotă mare în stradă.

– Băiete, dacă și tu vrei să te sinucizi, trebuie s-o faci în alt stil, îi zice bătrâna pe un ton ridicat. Chipul ei parcă era rupt din poveștile cu vrăjitoare. Multe riduri îi îmbrăcau obrajii cu pielea bătătorită și murdară. Nasul îi era lung și ascuțit, cu vârful ridicat. Avea o gură mare, din care în partea dreaptă i se mai zăreau doi dinți ciobiți și strâmbi. Doar vocea groasă și răgușită ca a unui tutunar înlătura ideea de vrăjitoare.

– Să mă sinucid? De ce aș face-o?

– Orașul ăsta e plin de nebuni, mereu am zis-o! Vezi podul ăsta de aici? Acum câteva zile aproape că s-a aruncat unu.. Și ghici ce? Era tot gol, așa ca tine. A alergat printre mașini strigând să-i cheme cineva soția că are de gând să se arunce.

Continue reading
Share:
Întâmplări

Cum m-am simțit în China Town

mai 13, 2017 by Printre cuvinte 7 comentarii

Ieri a fost una dintre zilele oribile pe care le-am simțit adânc înfipte-n suflet. Am pornit dis de dimineață, când abia se trezise soarele, împreună cu unchi-miu și viitoarea lui consoartă la capitală, pentru șopinguiala de dinainte de nuntă. A lor. Și nunta și șopinguiala. Aș zice păcat, dar mă abțin. Direcția: Dragonul Roșu. Nu știu de ce neapărat ăsta, dar n-am comentat nimic, doar executat. Oricum eram și eu curioasă de ce e pe acolo, având în vedere că am tot auzit că așa fain e de îți vine să arunci cu bani în stânga și-n dreapta.

Prima oprire a fost în Dragon Mega Shop. Ăsta e ăl mai fain (a se citi aspectuos) și mai curat dintre cele pe care le-am văzut. Costume cu duiumu, doar răbdare să ai să le iei la puricat, unele faine, altele mai puțin, ieftine de loc (prețuri pe care le găsești și-n oraș aș zice). Rochii la fel de multicele, unele oribile, parcă făcute în bătaie de joc, altele drăguțele. Cred că nu m-am simțit niciodată așa de prost ca acolo. Parcă aș fi fost un copil care a plecat dintr-un magazin de jucării cu mâna-n … buzunar.

Continue reading
Share:
Cărți

Valuri de viață – Lina Moacă – recenzie

mai 11, 2017 by Printre cuvinte 2 comentarii
valuri de viata, lina moaca

Cu riscul de a părea încă un cititor adolescentin am să spun cu mâna pe inimă că abia am putut să las cartea din mână. Și n-aș fi lăsat-o, dacă nu arăta ceasul ora două noaptea. Aș fi citit-o în jumătate de noapte dacă nu mi-ar fi cântat Ene pe la gene. Romanul Valuri de viață ne spune povestea Irinei Albu, o tânără de 18 ani ce se întoarce de la Paris, de la studii, pentru a fi alături de bunicul ei, Dan, un moșneag încă prins în febra muncii. Dan era tot ce mai avea pe lume Irina. Părinții eu muriseară când aceasta avea nouă ani, într-un accident de mașină.

Dacă vă gândiți că urmează o poveste de dragoste clasică, dintre doi adolescenți, da, aveți dreptate. Recunosc că și eu m-am gândit la asta încă de când am aflat că Irina avea să-și termine liceul în București. În prima zi, un băiat (tipul râvnit de toate liceenele care pare să nu aibă ochi pentru niciuna) cu ochi  verzi îi atrage atenția. Pe bună dreptate, cred că oricine s-ar pierde în verdele smarald al ochilor lui Robert Groza. Este de ajuns o privire, ca flacără să se aprindă. De aici totul urmează cursul firesc al naturii: întâi respingerea venită din partea lui Robert (asta n-ar fi chiar firesc, dar băiatul avea motivul lui, pe care îl aflați singurei), apoi dragostea dintre cei doi, dialogurile pline de cuvinte tandre și dulci. Când Irina află cine este de fapt Robert apare din nou respingerea, dar sufletul bun și inocent al fetei îl face să uite orice urmă de remușcare.

Relația celor doi e ținută secretă, Irina temându-se că dacă îi va spune lui Dan, inima acestuia va ceda. Pe de altă parte Dan e bucuros când o vede pe Irina că radiază de fericire și crede că motivul fericirii ei e Victor, băiatul unor buni prieteni de familie, de care bătrânul încerca cu orice preț să o aproprie.

Continue reading
Share:
Trăirile lui Elon

Trăirile lui Elon. Retrospectiv (II)

mai 8, 2017 by Printre cuvinte 6 comentarii

man in bar∗ continuare de la Coșmarul camerei cu pereți albi ∗

Probabil că îl credeau vreun nebun oamenii care îl ocoleau fără ca măcar să îl privească. Femeile le acopereau  ochii copilelor cu codițe prinse-n panglici roșii, iar bătrânii își făceau cruce timid și aruncau priviri curioase. Elon îi privea pe toți, pe rând, cerând parcă ajutor și ceva de îmbrăcat. Tot ce știa e că e gol pe o trecere de pietoni dintr-un oraș al cărui nume nu-l cunoștea, înconjurat de niște oameni care se holbau de-a dreptul la goliciunea lui de parcă nu ar mai fi văzut un bărbat dezbrăcat. Știa că nu se putea baza pe ajutorul semenilor săi, tocmai din cauza asta nu îi iubea. N-a simțit niciodată compasiune și înțelegere pentru oameni.

Mai simțise cândva răceala din privirile străinilor și confuzia pe care o avea acum. Era doar de nouă ani când tatăl său divorțase de mama sa. Era un bărbat care iubea băutura și scandalurile așa că divorțul venise pentru femeie ca o eliberare dintr-o strânsoare prea grea pentru sufletul său, iar pentru copil era începutul unei noi vieți lipsite de palme grele simțite pe obrajii pe care doar lacrimile mai poposeau. Și totuși fericirea era încă departe. După jumătate de an în care părea că totul căpătase un nou sens, Elon se trezi într-o dimineață cu un bilet pe pat, un bilet în care mama sa îi scrisese că se împăcase cu fostul soț, bărbatul care l-a bătut de zeci de ori că mânca prea mult sau că mai cere un lemn în plus, în odaia friguroasă.

Continue reading
Share:
Trăirile lui Elon

Trăirile lui Elon. Coșmarul camerei cu pereți albi. (I)

aprilie 30, 2017 by Printre cuvinte 6 comentarii
cameră cu pereți albi

O cameră cu pereți albi. Din când în când, câte o dungă neagră traversează elegant lăsând senzația de crăpătură în zid. Nicio deschizătură, nicio fereastră, doar nepăsare. Liniște ca-n mormânt și-un aer aproape de nerespirat. Din mijlocul tavanului coboară pe o ață plăpândă un mic păianjen. Se lasă ușor, parcă simțindu-se urmărit, până la jumătate, apoi dispare. Parcă nici n-a fost acolo. Unu-doi, unu-doi, se numără dungile negre și rușinate se preling pe podea.

– Unu-doi, unu-doi, se numără dungile, șoptește Elon. Unu-doi, unu-doi. Oare ce caut eu aici? Captiv în propriul coșmar. În camera de un alb imaculat, fără ferestre, bărbatul stă întins pe podea. Ascultă murmurul dungilor în liniștea apăsătoare și zâmbește. Ar vrea să strige, dar știe că nu-l va auzi nimeni. În coșmarurile lui întotdeauna e singur și captiv. Nu iubește oamenii și nici nu cunoaște iubirea.

Continue reading
Share:
Page 9 of 14« First...«891011»...Last »
Printre cuvinte
Despre mine
Contact

Ultimele postări

Peștera Ialomiței – Cascada Obârșia Ialomiței și retur

Peștera Ialomiței – Cascada Obârșia Ialomiței și retur

3 august 2021
Teddi. Din bălării în vârful patului

Teddi. Din bălării în vârful patului

6 iunie 2021
Ghemul de blană din bălării

Ghemul de blană din bălării

2 iunie 2021
Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș (partea a patra)

Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș (partea a patra)

21 mai 2021
Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș (partea a treia)

Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș (partea a treia)

6 mai 2021

Comentarii recente

  • Webcam Vârful Toaca, masivul Ceahlău - Camere Live Ceahlau | Webcam Romania la Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș. Vârful Toaca (partea a doua)
  • Webcam Vârful Toaca, masivul Ceahlău N-V - Camere Live Ceahlau | Webcam Romania la Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș. Vârful Toaca (partea a doua)
  • Eugen Miloș la Vacanță Piatra Neamț – Târgu Mureș (partea a patra)
  • Poteci de dor la Teddi. Din bălării în vârful patului
  • Printre cuvinte la Ghemul de blană din bălării

Cuvinte cheie

alcool amintiri autori români bar Brașov Brâna Caraiman carti carti cu adolescenti copilărie cățel dietă doruri dragoste dungi ecologizare Brașov familie fericire flori iubire jurnal nocturn leapșă liceu lună munte natură oameni de nota 10 plimbare singur singuratate slăbit suflet suflete timp toamna traseu tură valuri de viață viața cu câine voință Vârful Omu zăpadă

Categorii

  • Cărți
  • D`ale sufletului
  • Diverse
  • Fotografie
  • Întâmplări
  • Natură
  • Prin ochii mei
  • Trăirile lui Elon
Copyright © 2020 printrecuvinte.ro // Toate drepturile rezervate
printre cuvinte