În ultimul timp m-am lovit cam peste tot de această carte. Fie era recenzată pe diverse bloguri, fie îmi apărea pe facebook, sau prin librăriile online la categoria celor mai căutate cărți.
Marat. Iubirea are spini vorbește despre o dragoste care învinge timpul și distanța. Alina, într-o călătorie în Beijing îl întâlnește pe Marat cu care se vede de câteva ori, însă niciodată nu își vorbesc mai mult de câteva cuvinte. Imaginea bărbatului o va urmări timp de 12 ani, perioadă în care Alina pare să se lupte cu întreg Universul ca să-și facă iubirea înțeleasă.
Este un roman care se citește extrem de ușor. Mie mi-a luat vreo 7-8 ore cu câteva pauze serioase. Ni se dezvăluie faptul că povestea acestei iubiri are la bază o poveste reală, dar sunt destul de reticentă în a crede asta.
Per total mi-a plăcut. O lectură ușoară, nu te face să gândești prea mult, este relaxantă. Nu știu de ce, dar în primele ~100 de pagini în timp ce citeam îmi fugea gândul la Eliade cu Maitreyi a lui. Însă în momentul în care a apărut Craig mi-a căzut repede gândul către Fluturii Irindei Binder. Ce nu mi-a plăcut este că nu prea m-a ținut în suspans. Când am început să citesc aveam variantă pentru cum se va sfârși. Am avut dreptate. Un alt minus care pe mine m-a deranjat ar fi limbajul: se trece de la omnia vincit amor (p. 71) la cap pătrat (p. 95).
Ca să nu ziceți că sunt rea vă spun că are și plusuri. Pentru iubitorii de povești siropoase (poate prea siropoase) e o lectură excelentă. Sunt și câteva citate faine, care mi-au plăcut.
Toate simțurile mele se învârteau concentric în jurul lui Marat ca într-un delir, îi auzeam inima bătând ca și cum ar fi a mea, îi simțeam căldura corpului ce-mi mistuia rezistența; parfumul lui mă desfăta voluptos, alertându-mi instinctele latente. Mi-am ridicat privirea și frumusețea lui m-a strivit, aruncându-mă într-o neputință fără margini… (p. 46)
Am știut atunci că orice decizie are urmările ei și că eu va trebui să învăț să trăiesc cu jumătate de suflet, pentru că cealaltă jumătate rămăsese cu el, închisă într-o poveste cum nu a mai fost, o poveste cu doi protagoniști care-și vorbeau cu inima, ca în filmele mute. (p. 66).
De asemenea mi-a plăcut modul prin care ni s-a prezentat China și cele câteva obiceiuri surprinse în roman. Sunt curioasă câți dintre voi ați citit, ce notă i-ați da? Ce v-a plăcut, ce nu?
Nota mea: 3.5/5
No, aici n-am ce comenta că n-am citit. Of…
:)) Nu e bai. 😛
Iubirea n-are spini…Spinii sunt ”contribuția” noastră, venim cu ei.
Asta cam așa e
Cine cunoaste IUBIREA AUTENTICA In infinitatea complexitatii ei pentru a o defini !?
Nimeni. Dar fiecare definim iubirea așa cum o percepem la nivelul nostru
Da…”nivelul”…esential…compatibilitate…echilibru…contopire …doi,trei…intr-unul.:)
Personal,cred în evolutia „speciei”umane,deci sunt …evolutionist.Privesc în trecutul genezei universului si al omului,perceput de rationamentul meu simplu,modest,pentru a cunoaste viitorul,ceea ce ma determina sa cred ca sunt nemuritor.Pare un paradox,însa pentru mine,o certitudine,iar în acest context,am învatat sa nu ma mai grabesc,avînd în fatza ETERNITATEA…
Rabdarea rezolva…asteptarea prin credintza…
Vaii, am văzut în ultimul timp cartea asta peste tot, așa cum ziceai și tu! Pare interesantă, mai ales dacă te-a dus cu gândul la „Maitreyi” (ador cartea). Și sunt curioasă de acele obiceiuri de care vorbeai, pentru că îmi place să observ alte culturi, tradiții. 😀
Și eu iubesc Maitreyi. Deși am zis eu ceva de rău p-acolo, merită citită, e faină 🙂
Nu am citi cartea… stii 🙂 dar nu stiu ce sa zic. Mie mi-a parut destul de interesanta. Fiecare cu gusturile lui. O sa o citesc si eu repede repede sa vad cum e. Big like pentru ca ai zis parerea ta adevarata. Nu imi place deloc cand cineva lauda o carte doar ca sa… ca sa nimic. Indiferent daca primesti cartea moca sau nu tu trebuie sa scrii ce crezi. Asta o sa fac si eu, iar daca nu o sa-mi placa o sa afli cu siguranta :)) Multumesc de recenzie.
Corect! Dacă cuiva îi unge sufletul altuia poate să i-l amărască. Fiecare cum o simte 🙂
da, si pana ala urma de ce mai scrii recenzia. Scrii ca sa le dai oamenilor o idee ca sa isi poata da seama daca o sa le placa sau nu. Tu nu trebuie sa spui sa nu o cumpere, trebuie sa spui ce ai observat ca sa isi faca cititorul o idee cat de cat. Ce e minus pentur tine e plus pentru altul… Nu stiu. Ideea e ca faci bine ce faci tu pe acolo :))
:)) ideea e căăă …merci :))
Și mie mi s-a părut cam siropoasă cartea pentru gustul meu, am citit-o anul trecut. Până la urmă, e o chestie de gusturi și fiecare are dreptul la propriile păreri.
Așa e. Dacă nu-i pentru mine, cu siguranță e pentru altcineva! 🙂
Nu am citit-o dar nu zic nu acestui gen. Imi place ca este scrisa de o romanca si cred ca ar trebui sa ii promovam si pe ai nostrii. Ma bucur ca ai fost sincera. La urma urmei ca sa evoluam avem nevoie si de laude dar si de critici.
Romanul este bun! Repet, este chiar bun, numai că nu a fost chiar pe gustul meu. Asta nu îl face prost.
TOT CE VREAU E SA STIU DACA MARAT SI TIPA VOR RAMANE IMPREUNA! Am citit o parte pe internet pentru ca nu am putut cumpara cartea iar acum sunt in suspans pentru ca vreau sa stiu daca o sa fie impreuna. Ceva imi spune ca o sa ramana dar nu sunt sigura. :((((
Nu iti pot spune, e surpriza 🙂 sunt sigura ca va fi mult mai frumos sa afli singura 🙂