În noaptea de joi spre vineri am avut un vis. De mult n-am mai visat ceva care să mă trezească ca să mă asigur că sunt în pat și nu în cine știe ce loc ciudat din mintea mea nebună. Se făcea că erau o mulțime de oameni necunoscuți mie, pe undeva prin jumatea satului care făceau ceva, habar n-am ce.  Printre ei am depistat o mireasă. O puteam vedea de undeva de la depărtare. Avea o rochie dintre cele cu care eu nu m-aș îmbrăca niciodată, nici de-ar fi ultima pe Pământ. Un prim gând a fost ce treabă am eu cu nunta asta? Nu cunoașteam pe nimeni, când de-odată, îmi apare un chip cunoscut. Îl cunoșteam pe norocosu`. Nu știu cum se face, dar știam că el e mirele. Ceva în capul meu asta îmi spunea. La o a doua aruncătură de privire mai ageră mi-a picat fața. Mireasa eram eu. Apoi instantaneu, planul visului s-a schimbat. Nu mai priveam de la depărtare, ci eram eu, mireasa, care nu știa ce se întâmplă.

M-am trezit destul de bulversată, cu un sentiment ciudat. Era două și 13 minute. Am luat o gură de apă, apoi am adormit cât ai zice pește. Sau nuntă, căci culmea, mi-am continuat visul. Probabil că dezorientarea mea era destul de evidentă, pentru că un nene necunoscut la chip s-a apropiat de mine și mi-a strigat, ca si cum aș fi fost surdă și aveam nevoie de asta, Nu te bucuri de surpriză? Unde ai mai pomenit tu ca femeia să nu știe nimic și să se trezească direct la nuntă?  Aha. Deci cineva îmi făcuse o surpriză. Cineva-ul ăla trebuia să mă iubească tare de avusese curaj să-mi cumpere rochia aia oribilă.

Habar n-am ce s-a mai întâmplat, parcă imaginile au luat-o pe repede înainte, pentru că nu îmi mai amintesc decât că era noapte spre dimineață și presupul meu soț era panicat, că a uitat să găsească un local. Cu alte cuvinte stăteam ca proștii și ne gândeam ce facem cu atâta puhoi de lume și cum o scoatem la capăt.

Partea cu adevărat mișto a fost însă când nu știu de unde a apărut un popă care venise să facă slujba. Noaptea. Nu știu ce făcusem până atunci și de ce a fost așa, dar pe la jumătatea cântecului (da, cânta ceva) s-a oprit și a zis că nu are rost să termine că oricum e o nuntă falsă. M-am trezit și mai bezmetică și aveam lacrimi în ochi. Da, fu` ciudat.

Dar mai ciudat a fost când ieri, un prieten drag, pasionat de astrologie, s-a jucat cu astrograma mea și mi-a zis că șansele mele de a mă căsători sunt de 42%. Ăăăăă…. helău, Divinitatea? Nici măcar un 50 n-ai găsit și pentru mine? Și de ce tocmai ieri a venit vorba de căsătorie, după ce noaptea am visat ce-am visat?

Și culmea culmilor acum vine. Azi noapte n-am avut somn nici cât negru sub unghie. După vreo 2 filme văzute, vreo oră de fâțâieli când pe stânga, când pe dreapta am deschis facebookul. Da, încă îmi amintesc ce ziceam într-un articol precedent. Dar încă nu pot să mă las de el. Ce-mi apare prima oară în news feed? O porcărie de test de la nu știu ce aplicație: vezi când te vei căsători. Băi, mă lași? În decurs de o noapte și-o zi am avut de-a face de 3 ori cu verbul ăsta. 3. Cifră magică. Mă mâncă ceva p-acolo și intrași să aflu marea veste. 2036. Nu, nu 2036 de oi am numărat până am adormit, ci în 2036 mă mărit, după spusele aplicației.

Bun. Deci în capul meu se învârt următoarele: n-are rost, că-i nuntă falsă, 42% șanse, anul 2036. Mi-e și teamă să calculez câți ani ‘oi avea atunci. Dar cum a zis și popa, nici n-are rost.

Pe mine mă macină alta întrebare acum. Coincidențele astea sunt doar coincidențe sau vor să-mi transmită ceva? Căci pe mine mă vizitează vreo 2 tipuri de coincidențe. Unu ar fi mai mult telepatie cred, când mă gândesc la X pe care nu l-am mai văzut de juma’ de secol și mâine dau nas în nas cu X în magazin. Sau când mă trezesc că spun aceeași chestie cu soră-mea în același timp. Aici cred că mintea mea transmite ceva unde către mintea lui X, respectiv soră-mii. Se creează vreun portal de legătură, ni se conectează 3-4 neuroni și brusc mie mi se termină piperul, lui X i se face poftă de-un ceai și cămara e goală, așa că hai la magazin.

Celălalt tip de coincidență s-ar traduce printr-o întâmplare avută loc recent. Bine, în 2017, spre final. Tata vine acasă cu o punguță cu medicamente de răceală, noi surprinse că nimeni n-are nevoie îl întrebăm cu ce ocazie. Să fie acolo!, vine răspunsul. Să fie acolo, că au fost tare binevenite două zile mai târziu când era bătaie pe ele. O numesc coincidență, nu zic c-ar fi tata vreun clarvăzător.

Share: