Eu cu sora mea mai mică – Jennifer Weiner

Autor: Jennifer Weiner

Editura: Polirom

An apariție: 2010

Colecția: Chic

Număr pagini: 496

Romanul ăsta  a fost ca o gură de aer proaspăt într-o perioadă plină de dulcegării. În ultima vreme am tot citit cărți de dragoste, iar asta a fost ceva fresh. Eu cu sora mea mai mică ( nu știu cum s-a nimerit, dar chiar am o soră mai mică) m-a făcut să mă gândesc la relațiile dintre oameni. La cât de puternice sunt sentimentele între surori, deși ele sunt atât de diferite. Mulțumesc echipei de la Delicatese Literare, pentru că mi-au răsplătit fidelitatea cu această carte!

Romanul prezintă pe parcursul celor șaizeci de capitole, viața surorilor Maggie şi Rose Feller. Deși între cele două nu sunt decât doi ani diferență, ele au personalități total opuse. Maggie este mult mai libertină, mai cochetă și iubește distracția. De-a lungul timpului a schimbat atât de multe slujbe, încât nici nu le mai știe pe toate. La capătul celălalt se află Rose. Inteligentă și educată la Princeton, ea lucrează ca avocat la o importantă firmă de avocatură din Philadelphia. Acțiunea este întreruptă de amintirile evocate de surori, așa că avem ocazia să cunoaștem personajele încă „din fragedă pruncie”.  Încă din liceu Maggie avea preocupări diferite de cele ale celorlalți copii, iar sora sa era o tocilară fără prieteni.

   Maggie se prinsese repede cum stăteau lucrurile – profesorilor celor mai răi li se repartizau elevii cei mai răi, drept pedeapsă pentru că nu erau profesori buni. Cei mai răi copii aveau cei mai răi profesori drept pedeapsă pentru că erau săraci sau proști. […] Ei bine, socoti Maggie, dacă era pedeapsa cuiva, atunci se va comporta ca atare. Încetase să-și mai ia cărțile la ore și, în schimb, începuse să care după ea un portfard cât o trusă de scule. În timpul orelor își ștergea oja de pe unghii, își dădea cu un alt fard la ochi în timpul testelor, după ce răspundea cu aceeași literă la toate întrebările – A la o oră, B la următoarea.

Totuși era ceva ce le lega pe fete: ura pentru  mama lor vitregă. După ce rămăseseră orfane de mamă, tatăl lor se recăsătorise cu o femeie pe care cele două nu o aveau la suflet. Rose era sătulă de încercările mamei vitrege de a o face să slăbească, de toate dietele pe care o obliga să le țină și de toată mâncarea fără pâine. Plecarea de acasă, probabil reprezenta pentru fete o eliberare de sub observația femeii.

În momentul în care Maggie vine să locuiască la sora sa, fără să o anunțe se produce practic toată acțiunea, pentru că Maggie sosește fix în momentul în care sora sa era cu un bărbat. Și acest lucru nu se întâmpla prea des. Îndrăgostită lulea de Jim, un asociat de la muncă, Rose își lasă sufletul în mâinile lui, fără să îl cunoască cu adevărat.

Ca parteneră de cameră, Maggie era oribilă. Zilele și le petrecea pe canapea la televizor, iar serile ieșea în oraș. Nu dădea niciun ban în casă (nu avea serviciu), nu făcea curățenie, doar mizerie, îi lua pantofii lui Rose (de altfel, doar pantofii i se păreau aleși cu gust, pentru că hainele o făceau pe Rose să arate bătrână și inabordabilă) și umfla factura la telefon cu pompa… Rose vedea toate astea, dar mereu intervenea gândul că e sora ei, că trebuie să o ierte, așa că niciodată nu îi reproșa nici pe jumătate din ce avea de spus. Legătura dintre ele se rupe în momentul în care ajunsă acasă după o zi plină, Rose o găsește pe Maggie cu Jim în pat. Cei doi sunt dați afară și povestea ia o altă întorsătură pentru ambele fete.

Rose renunță la serviciu (pentru a nu se mai întâlni cu Jim) și o perioadă bună de timp nu mai iese din casă, din prea multă suferință. Apoi, când reușește să se convingă că viața merge înainte indiferent de situație, se ivește ocazia de a-și găsi o slujbă. Așa că în scurt timp devine îngrijitor de câini. Se ocupă cu plimbatul cățeilor și făcutul cumpărăturilor pentru stăpâni. Timpul trece și datorită acestei afaceri (care presupunea multă mișcare), Rose reușește să mai șlefuiască din siluetă. În plus, îl cunoaște pe Simon și începe o relație cu acesta.

După ce este dată afară de către sora sa, Maggie se hotărăște că e momentul să facă ceva cu viața sa. Regretă faptul că nu a învățat la timpul potrivit i se decide să meargă la Universitatea Princeton. Nu vă gândiți că plănuiește să meargă legal. Nu, ea doarme în bibliotecă, reușind să se ferească de paznici și preferă să își petreacă timpul citind. La cursuri merge rar, pentru a nu fi descoperită. În acest timp, în viața lui Maggie se produce o schimbare majoră. Aceasta află că are o bunică, (maternă), pe care tatăl său a îndepărat-o când mama lor a murit. Ella își găsește nepoatele cu ajutorul unei bătrâne de care are grijă și reușește să o contacteze pe Maggie. Casa Ellei pare a fi un adăpost bun, când Maggie dă de necaz la Universitate. Povestea se repetă oarecum, pentru că nici pe Ella nu o prea ajută cu nimic, dar Maggie pare schimbată. Se angajează și se tot gândește la sora ei pe care a trădat-o.

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat iarna trecută, scrise ea, hotărându-se că acesta era probabil cel mai bun mod de a aborda situația: de-a dreptul deschis. mi pare rău că te-am rănit.

Nunta lui Rose este prilej bun pentru împăcare. Pentru că Simon o ceruse de soție, Rose este în căutarea unei rochii de mireasă, lucru care pare imposibil de găsit. Cele două surori se împacă, bunica face cunoștință și cu nepoata cea mare și Maggie are o idee strălucită. Împreună cu Ella, îi va face o rochie de mireasă în care să se simtă bine și să arate bine. 

Romanul m-a surprins plăcut, chiar nu mă gândeam că va fi așa bun. Are de toate: adevăr. emoție, amuzament.  Într-un cuvânt are suflet. 

Nota mea: 4/5.