caveman_introÎl avem pe Dorel, un proaspăt ieșit de la răcoare, o haimana. În 2015, undeva prin noiembrie, pe la sfârșit, omuleții de la minunata companie ce ne furniează nouă, muritorilor de rând energia electrică își parchează mașinile la Dorel la poartă. În scurt timp mai vine unu cu un mini-excavator și dă-i și fă o găuroaie la om la poartă, căci acolo s-a nimerit să fie un stâlp. Ce voiau angajații să facă? Să mai planteze un stâlp mai gros decât ăla care deja se afla acolo de când lumea și pământul, pentru susținere. Acu mai contează că Dorel are 2 metri de gard și că dacă i-au mai pus ăștia și stâlpul ăla i-au lăsat și mai puțin? Noroc că omu` nu deține mașină, că ar fi parcat-o pe la vecini.

Nu asta contează. Contează că după ce au săpat ditamai găuroiu, au băgat stâlpu, l-au înțepenit, toate cele, ca la carte. Ce au făcut însă cu pământul pe care l-au scos? O parte (foarte mică) l-au băgat să înțepenească nou stâlp, IAR RESTUL l-au lăsat la Dorel la poartă. Nu a deranjat pe nimeni că avea și omu o canapea de pe care scuipa semințe vara și care acum era îngropată sub pământ. Sau că trebuia să se urce pe mormanu de pământ ca să intre în curte.

Când s-a întors Dorel de unde era plecat și-a văzut minunația, ce să vezi? Pe toți morții celor care au plecat și-au lăsat gunoiul în poarta omului i-am auzit răscolindu-se în pământ, pe toți sfinții celor de la companie i-am văzut coborând. A..și pe Dorel grena la față de nervi.

Prin decembrie s-a întâmplat să vină altă echipă să prindă cabluri de noul stâlp. Dorel a cerut să i se facă dreptate și să i se ia pământul de la poartă. I s-a promis că a doua zi nu îl mai găsește acolo. Așa am ajuns în 13 ianuarie 2016. Adică ieri. Cu același pământ îndesat de atâtea ploi, de care nu s-a atins nimeni. Și cu un Dorel și mai furios. La ora 10 dimineața s-a oprit curentul. Știam deja că se lucrează să facă legăturile noilor stâlpi. La ora 14 echipele sosesc la Dorel la poartă. Ghinionul lor.

Iese Dorel cu un bolovan și amenință că dacă ACUM nu vine nimeni să îi ia pământul de la poartă îi omoară. Ăștia încremenesc, apoi dau să se urce pe stâlp, să-și facă treaba. Poi ce, au reușit? Omu nostru nervos îi amenință că dacă nu îi iau pământul nu îi lasă să urce pe scară. Și uite cum Dorel stă cu pietroiu în mână pe canapea (pe care și-a scos-o singur de sub pământ), cu 2 lucrători care se uită ca proștii și un altul sună pe șefu să-i spună c-a dat de-un nebun și nu poate să lucreze. Mai încearcă să explice că nu ei au scos pământul și că da, era normal să i-l ia, dar că nu sunt ei de vină. Dorel explică c-a înțeles sitația dar că nu îl interesează, că dacă acum nu face ceva să rezolve cu pământul, rămâne iar cu buza umflată ca în decembrie. În scurt timp, adică vreo oră, sosește un echipaj de poliție și rămâne cu Dorel, ca să-și facă angajații treaba. După vreo altă oră, ăștia pleacă, Dorel rămâne cu pământul.

Ora 16:30: revine curentul….preț de maxim 10 minute, după care se ia iar. Oamenii fac reclamații și echipajele revin să verifice legăturile. Ce credeți? Dorel recurge iar la amenințări. Se pune cu toporu lângă scara pe care trebuia să urce neneii să verifice. Aceeași cerință. Să i se ia pământul. Într-un final cineva îi promite că mâine (adică azi)  vine cu mașina și i-l ridică. Ca să fie sigur, Dorel mai face o ultimă amenințare: Dacă mâine nu veniți să-l luați, că tot voi l-ați scos, să nu vă mai prind la stâlpul ăsta, decât cu poliția după voi!

Azi dimineață m-am trezit din cauza zgomotului făcut de gheara mașinii care încărca pământul.

Share: