Pe lumea asta oamenii sunt mulți și cam toți au chichițele lor. Fiecare e cu păsărica lui, cu ideile lui, cu nebuniile lui. Fiecare casă își are obiceiurile, fiecare sat își are tradițiile, aici nu e la fel cu ce-i dincolo, de parcă am trăi în lumi paralele. Ba chiar în același sat o babă știe așa, alta știe altfel și mai e și o a treia cu varianta ei, cu ideile și învățăturile sale. Pe mine mă minunează cum lucrează mintea umană. Cum atunci când spui ceva, vin și sar pe tine că vai, dar nu e bine maică să faci așa, că aduce ghinion.

 Nu știu ce superstiții există pe la voi, dar eu îmi aduc aminte de o fostă colegă de facultate, care cred că era o reîncarnare a vreunei babe de vreo sută cincizeci de ani, că tare băbăcioasă părea. Stătea la etajul 1 în căminul în care stăteam și eu. Cred că tocmai drumul cămin- facultate ne-a făcut să ne apropiem, în ciuda caracterelor noastre diferite. Cert e că era mai mereu pe la mine prin cameră și la început părea distractiv, dar după câteva luni devenise serioasă treaba – Un musafir care pleacă este întotdeauna binevenit. (mi-a plăcut tare mult această paradigmă, să-i spunem, că ar trebui să fie o învățătură pentru toți).

Fătuca asta mi s-a părut întotdeauna extrem de dificilă (cred că am o atracție către oamenii ăștia). Nu de puține ori m-am trezit vorbind singură pe bulevard, că ea era ocupată cu ăia trei pași îndărăt pe care e musai să-i faci că altfel îți mănâncă pisica norocul. Dacă te iubește ăl de Sus și pisica aia e o adevărată felină (care pare și foarte mâncăcioasă) atunci trebuie să te asiguri că mersul înapoi trebuie să fie cadențat, gălăgios și foarte hotărât. Asta va speria felina și va știi că nu se poate lua de norocul tău.

Când urca scările sau când intra într-o clădire era extrem de atentă cu ce picior face asta. Dacă era stângul era semn rău și ferească Dumnezeu să fi fost stângul că se începea o adevărată sesiune de frământare: Ce-o putea să meargă rău azi? Aoleu, dacă facem seminarul ăla de … și mă pune să vorbesc? Dacă mă prinde că nu am terminat de citit? …  Dacă în schimb era dreptul, era numai un zâmbet până mai vedea nu știu ce și o vedeam scuipând în sân.

Când ploua afară și mai rămâneam la ea în cameră sub nicio formă nu trebuia să deschid umbrela. Doar nu voiam să-i aduc ghinion cu carul și credeți-mă, chiar nu voiam! Și iartă-mă Doamne că am turnat apă în cana în care încă mai era puțintică apă (chiar îmi era sete rău) și nu-mi da copii bâlbâiți! Nu știu de unde a mai apărut și superstiția asta dar eu mă cam săturasem de câtă apă a aruncat colega în 3 ani.

Nu-mi mai vin în minte alte chestii pe care le făcea, dar vreau să vă întreb ceva. Știți că se zice că dacă femeia gravidă fură ceva (o prună din pomul vecinului, o măslină, o/un… ceva) îi va ieși copilului un semn pe corp fix în locul în care se atinge mama imediat după actul furtului? Chestia e că eu n-o cred. Dar am un vecin de vreo 20 de ani care are o forma de pară pe mână, ca o aluniță așa și maică-sa susține că, gravidă în 9 luni a luat o pară de pe o tarabă din târg fără să o plătească. Băiatul are semnul de când ne știm, adică de mic mic … Cum o fi? Voi ce ziceți?

Și tot din categoria nu face așa, că nu e bine, am citit-o pe ultima pe un grup de mâncare pe facebuc. O tanti se adresa sexului frumos și întreba dacă e bine să pui varza la murat atunci când ești în perioada „mișto” a lunii. N-am înțeles ce-a vrut să zică și am întrebat și eu ca să mă aflu în treaba ce legătură are una cu alta. Mi-o zis că e păcat și nu știu ce pățește varza, că n-o să mai fie bună. Wtf? Voi ați auzit așa ceva?

 

 

Share: