Mă gândeam zilele astea la cadouri. La ce cadouri să cumpăr și la ce cadouri mi-aș dori eu să primesc. Observ un lucru ciudat la mine și anume că mi se schimbă radical gusturile. Sau poate că abia acum îmi dau eu seama ce îmi place cu adevărat și ce nu. Cumva în capul meu există două tipuri de cadouri: alea care sunt doar frumoase și drăguțe, dar care nu fac nimic și alea pe care le poți folosi.
Până acum mă bucuram la orice prostie și probabil la rândul meu am oferit orice prostie m-a bucurat pe mine la prima vedere. Aici intră … tot felul de muțunache (jucării de pluș sau nu), de bibelouri, în general de obiecte destul de „ochioase” dar la fel de inutile pe cât de frumoase sunt. Cred că le știm cu toții. Sunt lucrușoarele alea pe care nu le folosim la absolut nimic, pentru că ele practic sunt create doar să adune praf pe ele în rafturi. Astfel de lucruri pe mine nu mă bucură decât 5 minute. Poate și mai puțin. Apoi le așez undeva pe o etajeră, alături de altele și le mai văd doar atunci când șterg praful. În general astfel de obiecte le duceam în sufragerie, unde nu circulam prea des, așa că le vedeam destul de rar.
În schimb mă bucură lucrurile pe care le pot folosi și care mă ajută cu adevărat la ceva. Chiar dacă ele se strică în timp, m-am bucurat de ele, le-am dat viață. Am primit de exemplu acum ceva ani un șort de bucătărie cu numele meu și o lingură, la fel, cu numele meu. Mi s-a părut destul de mișto, deși multă vreme nu am folosit lingura aia la nimic, căci prăjiturile nu se fac cu o lingură de lemn, dar acum e mega utilă și folosită. Mai puțin șorțul, deși ar trebui să-l aduc de acasă, având în vedere că eu după ce prăjituresc ceva am cremă și-n cap.
Înainte eram mult mai deschisă la vederea lucrurilor mărunte sau nu, dar care nu fac nimic. Acum când le văd recunosc că îmi plac de cele mai multe ori, însă le consider inutile și parcă brusc nu-mi mai plac îndeajuns cât să le cumpăr. Regula asta e valabilă la orice, nu doar la cadouri. Am rămas cumva old school și chiar dacă tot văd și aud în jur că nu mai e la modă să oferi parfumuri sau că nu e în regulă să oferi parfumuri, ei bine eu le ofer încă. La fel și haine și chestii pentru igienă personală și nu știu, orice lucru care poate fi folosit. Depinde de persoana vizată. Dacă-i place să bucătărească, un instrument ceva, un aparat orice o/îl ajută în bucătărie. Dacă-i place să … se joace, ia-i un joc. Înțelegeți ideea.
Cred că ne lăsăm prea mult duși de val când mergem să cumpărăm câte ceva mai ales acum, în perioada în care toate magazinele sunt pline de obiecte care mai de care mai ochioase. Știu că pe toate le vrem și toate ni se par super necesare și Crăciunul nu există dacă nu avem așa ceva, dar serios.. ce aș face cu un set de cănițe și farfurii cu moș Crăciun pe ele și cu reni și cu omuleți de zăpadă? Probabil le-aș folosi o zi, hai două. Apoi la naftalină cu ele că doar n-oi servi tort pe o farfurie cu moș Crăciun în jumatea lui iulie. Și ghici… Crăciunul viitor probabil nu-mi mai plac, că văd altele mai frumoase. Și asta se aplică și la lenjeriile de pat și la fețele de masă și la orice chestie cu tematică. Le folosești cât le folosești și-apoi le ascunzi prin debara, prin pod că s-a dus vremea lor. Și uite așa se umple casa de lucruri inutile, de care te puteai lipsi. Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac la nebunie, dar .. își scot banii? De câte ori le-aș folosi ca să merite, nu știu 100 de lei? Și după ce se duce Crăciunul ce mai fac cu ele? Înțelegeți?
Sunt eu ciudată sau ce se întâmplă oare? Voi ce alegeți, cadouri frumoase, sclipicioase, ochioase dar inutile (poate e un cuvânt dur pentru unii dintre voi) sau ceva practic, de care să se bucure omul? O eșarfă care să-i țină de cald sau un globulete cu un moș Crăciun pe care să-l arunce pe-un raft alături de alții ? Cum vedeți voi lucrurile astea?
Mie îmi place să ofer cărți. Mi se par un cadou de suflet 🙂
Da, cărțile sunt cadouri care vor rămâne mereu ” la modă ” și la fel ca tine și mie îmi place să le ofer 🙂
Te-am descoperit la recomandarea Dianei și mă bucur că am poposit aici.
Alegerea cadourilor cred că ține de un talent înăscut, greu de controlat. Poate și de puțină magie. Nici eu nu prefer să dau (ori să primesc) cadouri strălucitoare și inutile, mă cam îndrept spre necesitățile celui care-l va primi. Și am avut de câteva ori surpriza să nimeresc exact acel dar pe care persoana respectivă și-l dorea dar, din varii motive, nu se îndura să dea banii pe el.
Cărțile sunt o idee bună dar din păcate nu toți apreciază asta. Unii sunt chiar dezamăgiți de cadou, așa că dacă nu cunosc bine primitorul, evit să le ofer așa dar.
O seară frumoasă!
Bine ai venit!
Nu știu musai dacă ține de talent, cred că mai degrabă de cât de tare se străduie respectivul să caute un cadou. Că dacă e deja ajunul Crăciunului și el nu are nici cea mai mică idee ce să cumpere, e clar ca nu a pus prea mare preț pe asta. Tocmai de asta, eu caut idei din timp, eventual trag de limbă pe unul, altul ca să știu ce și ar dori, ce i-ar plăcea 🙂
Da, la cărți e mai sensibil dacă nu cunoști. Sunt atâtea genuri și exista posibilitatea să aibă cartea deja dacă este un cititor de cursa lungă 🙂
Mulțumesc de trecere și te mai aștept! Seara făină și ție 🙂
Dacă vorbim despre prieteni, rude apropiate, şi despre zile de naştere, da, e clar că e de preferat un cadou util şi nu ar trebui să fie greu deloc de ales. Şi da, sigur că un parfum e de dorit, mai ales când ştim exact ce vrea. Când nu ştim, hmmm, atunci mai bine nu. Eu de exemplu, am o problemă mare cu parfumurile. Îmi plac toate pe moment, dar dacă mă dau şi e miros dulceag, după o juma de oră mă albesc şi mi se face rău deci va ajunge la gunoi, din păcate.
De primit, îmi place să primesc orice, dar când e ceva util mă bucur de două ori mai mult.
Uite, de exemplu, am aflat azi că mâine seara voi merge într-o vizită. Din păcate, nu mai am când să merg la cumpărături. Dar cum nu e zi de naştere, dar nici cu mâna goală nu se merge, cred că o pungă de turtă dulce şi un glob pictat manual nu va supăra pe nimeni, nu? Nu e util, dar nu pot lua acum cadou-cadou că… nu e cazul. 🙄 Sper! 😀
Te pup, Călătorule!
Ba e util. Globul merge în brad, turta dulce se mănâncă.
Și da, ai dreptate cu parfumul, dar nu l ofer prea multor persoane, așa că merg la sigur să zicem.
Unde nu e cazul, desigur, o mică atenție e cea mai potrivită 🙂
Te îmbrăţişez!
Eu sunt ceea ce s-ar numi pretențioasă. 🤣🤣🤣 Cel puțin asa m-au numit ceilalți de cand ma stiu. E greu sa găsești un cadou care sa fie exact pe placul meu, fiindca îmi plac lucruri specifice. De exemplu, sa zicem ca-mi doresc o cana cu toarta aurie. Da, dar nu e suficient, în mintea mea, toate trebuie sa se îmbine armonios: mărimea ei, forma, desenul, nu doar sa aibă toarta aurie și gata, ai scăpat de mine. 🤣🤣🤣 Da, stiu, e greu sa ma mulțumești! În schimb, ma pricep de minune sa fac cadouri celorlalți, ii nimeresc mereu la fix. De fapt, impropriu spus „nimeresc”, fiindca sunt genul de om foarte atent la detalii. Țin minte vorbele celorlalți, chiar dacă par aruncate în vânt, urmăresc când și dacă le sclipesc ochii după ceva când suntem împreună. Și nu dau doi bani pe moda cadourilor. Dacă știu ca persoana respectiva își dorește un anumit parfum, i-l iau și gata, nu ma cramponez de „asta nu se face”. Totul trebuie personalizat și adaptat. Ah, și mereu le cumpăr din timp, niciodata pe ultima suta de metri.