Cum să te condamni la slugăreală

Oare și pe voi v-a prins febra aia care nu vă lasă să stați o secundă ca nu cumva să apuce să se pună praful pe noptieră? Am luat-o razna. Nu eu, ci nația noastră de femei. De gospodine, cum își zic ele. Și dacă faceți parte din categoria asta, eu vă rog să nu vă simțiti cu musca pe căciulă, căci e doar părerea mea. Da? Puteți să mă-njurați dacă vreți, dar știu că nu o veți face, căci azi e Vinerea Mare.

Cu alte cuvinte click-uiam aseară pe facebook, prin grupurile de gospodive, cam cum fac de obicei. Multă prostie. Multă băi nene. Ce-am observat în perioada asta e că grupurile sunt împărțite în 3. Adică sunt alea care vopsesc ouă joia, alea care o fac vinerea și a treia categorie le vopsește sâmbăta. N-ar fi o problemă asta. Până la urmă fiecare dintre noi știm când avem timpul necesar pentru a face una alta sau știm cât de proaspete vrem să le mâncăm.

Problema mea e următoarea. De ce vii tu (care le vopsești joia, că cică așa scrie în Biblie și așa se fac din moși strămoși) și-mi spui mie (e o situație, da? nu mie personal) că sunt o păcătoasă, că eu aleg să le fac sâmbăta? Că-mi bat joc de tradiție și de toate cele? Nu cumva (măcar) în Săptămâna Mare trebuia să fim mai buni? Mai umani? Să lăsăm astea cu arătatul degetului în stânga și-n dreapta și să ne vedem de oalele noastre? E o întrebare grea, tare grea. Răspunsul știu că e doar teoretic, practic e chiar pe dos. Chiar și eu sunt rea acum, știu. Deși îmi place să-mi spun că-s realistă, nu rea.

Eu am crescut într-o familie din asta tradițională. Adică cu vreo 2 săptămâni înainte de Paște, ne rupeam cârca cu mobila, să scoatem covoare, să le spălăm, să le dregem, să facem casa să strălucească. Când am crescut suficient încât să pice pe mine curățenia asta, am ales să nu o mai fac de Paște, ci la început de primăvară. De Paște, doar așa, o curățenie de week-end. Pentru că mi se pare o muncă degeaba. Puteți să mă judecați, dar nu am să înțeleg niciodată de ce alegi să te obosești inutil, înainte de Paște. Probabil că de Înviere vei dormi și vei recupera din nopțile în care ai stat să coci cozonaci, în loc să mergi la slujbă.

Așa cum nu voi înțelege niciodată de ce e nevoie de 5 feluri de mâncare și încă 10 de prăjituri, pe lângă pască și cozonac. Serios, voi faceți prăjituri numai de Paște și Crăciun de le îngrămădiți pe toate în 2 zile? Pe lângă aperitive, friptură de miel, drob, ciorbă de miel, sarmale și alte cărnuri, mai intră și ceva dulce? Unde le băgați pe toate, fraților? A, da, în coșul de gunoi, peste 2 zile. Ah, și mai erau și ouăle roșii. Am uitat de ele. Ouă roșii, pe care le vopsim fix în Joia Mare, că așa zice tanti Leana care are 80 de ani și e considerată veteran printre credincioși din sat. Că doar cine doarme-n strană în fiecare duminică? Ouă roșii, care au ajuns să fie albastre cu punctulețe, sidefate, verzi și roz. Logic. Ținem cu dinții să respectăm nu știu ce tradiție, da` p-aia cu sângele roșu văd că n-o mai știe nimeni. În 2019 sângele e roz cu umbre verzi.

Și ce ironie mai mare există dacă nu aia în care probabil marți, miercuri se umplu grupurile de postări în care lumea întreabă ce poate să mai facă cu ouăle fierte, la ce să le folosească, ce se mai face din cozonac, dacă poate congela vestita salată de “buf”că i-a mai rămas pentru încă 3 Crăciunuri și 2 Paști. Mă uimesc tare mult răspunsurile cu “dă-le la cineva nevoiaș”. Păi băi femeie, tu practic arunci gunoaiele tale la alții? După ce te-ai umflat ca vaca și-n stomacul tău e Al 3-lea Război Mondial și chestiile au cam început să se învechească ce te-ai gândit tu? Hai să le dau lu Vasile, că oricum e sărac și-a mâncat el și mai vechi de-atât. Pur și simplu mă apucă nebunia.

De ce nu suntem conștienți încă din dimineața de Paște că avem destulă mâncare, că nu ne-a mai crescut o gură între timp și-atunci să facem frumos un pachet cu de toate și să mergem și să i le dăm lui Vasile, să se bucure și el de ceva proaspăt. Nu de resturile noastre.

Și atunci, se merită tot efortul depus de femei? Se merită să stai osutăcincizezi de ani ca să arunci jumate din tot ce faci a 2-a zi după Paște? Mie nu mi se pare.

Paștele nu asta trebuie să însemne. Paștele trebuie să fie un moment frumos și liniștit, în care în primul rând trebuie să regăsim pacea din interiorul nostru, să reflectăm asupra noastră și de ce nu, un moment în care să ne regăsim cu oamenii dragi nouă. Nu ar trebui să fie despre mese îmbelșugate, ci despre oameni. Despre smerenie și conștientizarea că cineva a murit ca noi să trăim. Să facem o lume mai bună.

Mie mi se pare normal ca dacă avem musafiri, să vorbim cu oamenii ăia. Până la urmă ne sunt oameni apropiați, nu niște străini, așa că ar trebui să lăsăm rușinea la o parte. Dacă fiecare vine cu niște bucate gata preparate și stabilite de dinainte, atunci eu zic că toate lumea s-ar relaxa și ar fi mult mai ușor pentru gazdă, care oricum se “distrează” după spălând tone de vase și oale. Ceva gen, tu aduci friptura, eu vin cu sarmale, Ion vine cu tortul. N-ar fi mai simplu? De ce trebuie să arătăm noi că avem de toate și că “lasă, nu-i nevoie să aduci nimic”? O prostie. O condamnare la slugăreală în bucătărie total inutilă.

Știu, am vorbit mult. Poate prea mult, dar asta cred eu. Judecați-mă pentru asta.