Autor: Nicolas Barreau

Editura: Allfa

An apariție: 2013

Număr pagini: 232

Cărțulia asta face parte din cele cinci romane primite de la Diana (Ilussion’s Street) și pur și simplu mi-a mers la inimă. O carte veselă încă din culoarea coperții, o lectură dulce, romantică, care te face să zâmbești oricât de trist ai fi. Am citit-o în câteva ore și parcă îmi pare rău că nu a durat mai mult.

Aurélie Bredin este proprietara unui restaurant mic și cochet din Paris.  Întâmplarea face ca despărțirea de iubitul ei să-i aducă puțină culoare în viață. Într-o dimineață de noiembrie, eroina intră într-o mică librărie, ca să scape de un polițist (ce o suspecta că ar vrea să se sinucidă) și cumpără la întâmplare o carte. Însă când descoperă că personajul feminin din acea carte este chiar ea (ba chiar purta și rochia ei verde) și că restaurantul ei e menționat de foarte multe ori, decide că trebuie neapărat să îl cunoască pe autor: englezul Robert Miller.

Autor: Nicolae Sirius

Editura: Adenium

An apariție: 2013

Număr pagini: 326

Prima impresie de cum am văzut cartea asta a fost una plăcută, ba chiar extrem de plăcută. De ce? Păi coperta mi se pare genială și deja spune o poveste. Este prima carte citită de la editura Adenium și probabil nu aș fi avut ocazia să o am (pentru că nu am auzit de ea până acum) dacă nu o câștigam aici. Așadar mulțumesc Diana, înc-odat!

Romanul se deschide cu o revedere între personajul principal și o fostă prietenă- iubită de pe vremea studenției. Aceștia se întâlnesc  în locul unde odată își declarau iubirea, dar acum bărbatul se întreabă dacă  a contat vreodată asta, văzând că Elena nu dă niciun semn că și-ar aminti. 20 de ani trecuseră de când destinele celor doi au fost despărțite, așa că s-au găsit  multe de povestit. Elena rămâne peste noapte la amicul său și înainte de a adormi îi spune acestuia ca dimineață o să îi dezvăluie un secret. Numai că de aici se cam rupe firul povestirii. Aștepând sa adoarmă, eroul își amintește ce anume l-a făcut să se despartă de Elena. 

Autor: Jennifer Weiner

Editura: Polirom

An apariție: 2010

Colecția: Chic

Număr pagini: 496

Romanul ăsta  a fost ca o gură de aer proaspăt într-o perioadă plină de dulcegării. În ultima vreme am tot citit cărți de dragoste, iar asta a fost ceva fresh. Eu cu sora mea mai mică ( nu știu cum s-a nimerit, dar chiar am o soră mai mică) m-a făcut să mă gândesc la relațiile dintre oameni. La cât de puternice sunt sentimentele între surori, deși ele sunt atât de diferite. Mulțumesc echipei de la Delicatese Literare, pentru că mi-au răsplătit fidelitatea cu această carte!

Titlu original: Whisper Falls
Autor: Elizabeth Langston
Colecta: 100% Iubire
Editura: Leda
Număr pagini: 396

Romanul Cascada Șoaptelor ascunde între filele sale o poveste de dragoste absolut superbă. Unică, adevărată și periculoasă este iubirea ce se înfiripă între Mark și Susanna. Mi-a plăcut enorm, m-a lăsat fără cuvinte și momentan e cea mai bună carte citită vreodată.  Este câștigată la un concurs de la Editura Leda și dacă la început am fost puțin sceptică în privința acestui gen, acum îmi doresc tot mai multe cărți de acest fel.

În ultimul timp m-am lovit cam peste tot de această carte. Fie era recenzată pe diverse bloguri, fie îmi apărea pe facebook, sau prin librăriile online la categoria celor mai căutate cărți.

Marat. Iubirea are spini vorbește despre o dragoste care învinge timpul și distanța. Alina, într-o călătorie în Beijing îl întâlnește pe Marat cu care se vede de câteva ori, însă niciodată nu își vorbesc mai mult de câteva cuvinte. Imaginea bărbatului o va urmări timp de 12 ani, perioadă în care Alina pare să se lupte cu întreg Universul ca să-și facă iubirea înțeleasă.

Este un roman care se citește extrem de ușor. Mie mi-a luat vreo 7-8 ore cu câteva pauze serioase. Ni se dezvăluie faptul că povestea acestei iubiri are la bază o poveste reală, dar sunt destul de reticentă în a crede asta.

Și totuși, așa pasăre-arc fără voce cum eram, m-am decis să zbor pe cerul însorit al verii, lucru care s-a dovedit a fi destul de simplu. Odată ajuns sus, nu-mi rămânea decât să dau din aripi în unghiul dorit, pentru a regla direcția și altitudinea. Trupul meu a deprins măiestria într-o clipă și m-a trimis în zbor, fără niciun efort, oriunde doream. Am privit lumea din punctul de vedere al păsării-arc. Când mă săturam de zburat, poposeam pe-o creangă și priveam pe frunzele verzi acoperișurile și drumurile […] Din păcate însă, nu-mi puteam vedea propriul meu trup. Asta pentru că nu o văzusem niciodată pe pasărea arc și nu știam cum trebuie să arate.

Atrag atenția că nici de data aceasta nu vreau să fac recenzie. Cred că nu voi face niciodată așa ceva, pentru că nu îmi plac recenziile.

Am ajuns la această carte prin intermediul prietenului meu, care mi-a dăruit-o acum vreun an. Fiind prinsă cu alte treburi abia zilele trecute am reușit să ajung la ea. Sinceră sa fiu mi s-a părut de la început cam dubioasă. Nu am mai citit nimic de acest autor, coperta simplă cu o pasăre care îmi amintește de păsările acelea din copilărie, care aveau o cheiță pe care o învârteam și totodată de mecanismul ceasurilor, parcă introduce cumva misterul.

Nu de puține ori am spus că mi se pare mie că oamenii proști sunt oameni fericiți. Ăia care trăiesc de azi pe mâine, care nu știu ce e ăla tv sau mai știu eu ce, ăia au un rânjet de fericire pe față. În prostia lor (nu cred că ei constat situația în care se alfă) ei sunt oameni fericiți. Mie una așa îmi par. Am destui vecini care toată vara nu fac decât să scuipe semințe, iar iarna trăiesc din mila altora. Ăștia nu știu că un abonament de dus la școală costă 2 milioane, nu știu că școala costă, nu îi doare prea tare că le vin plicurile de apă, gaze și ce-o mai veni, nu le bat pregătirile de Sărbători în ușă, nimic nimic. Fac umbră pământului absolut degeaba. Nu vreau să jignesc pe nimeni dar asta e ceea ce gândesc: cu  cât ești mai prost, ești mai fericit.