Prin vene curge același sânge. Aceeași nuanță străbate atent fiecare lungime a părului. Unul îngreunat de bucle vesele și plăcute ochiului care atârnă până aproape de mijloc. Tot până la mijloc, celălalt e dureros de drept. Parcă l-ar fi tras cineva de mâini și picioare de rămâne în aceeași poziție neînduplecată. Aceeași tentă verzuie scaldă căpruiul irișilor și-l închide la centru. Aceleași gene dese … si totuși… opt ani diferență.

Probabil v-ați prins că este vorba despre mine și soră-mea. Asemănările nu se opresc aici, mai este una mare și lată. Diferențele însă …. nu îmi ajung degetele să le enumăr. Uneori tind să cred că o face intenționat cu alesul a ceea ce-i place. Mă gândesc că dacă ea a fost ultima, iar eu deja aveam niște preferințe când a început să guste ea din viață, atunci musai trebuia să-i placă ce nu îmi plăcea mie. Albastru? Nuuuu, mov! Gustul de ciocolată? Ba vanilia e mai bună!

În materie de caracter iarăși există o mică asemănare. Amândouă suntem supărăcioase, încăpățânate și orgolioase. Numai că după ce ne certăm (ce, credeați că dacă am crescut e totul lapte și miere?) eu sunt cea care se duce la ea, iar ea e cea care îmi întoarce spatele și rămâne bosumflată. Una mai rece, alta care se bagă în suflet cu forța, una care preferă să umble șifonată (da, eu, m-ați prins), alta care se trezește să-și calce tricourile înainte să plece la școală.

Cu noi tot timpul e gălăgie prin casă, încă ne mai alergăm prin camere până una dintre noi se închide în baie, iar cealaltă îi ține ușa.  Încă se mai pitește în șifonier și mă sperie. Ne certăm tot timpul pe cățelul preferat (care normal că nu e același), pentru că al meu îl bate pe-al ei, probabil că e și normal, doar e ta-su, deci ză boss.  Dar cel mai tare ne ciondănim atunci când intră în baie și uită să mai iasă cu jumătățile de oră. Sau atunci când se oprește la oglinda din partea mea de șifonier, pentru că aia îi place ei mai tare, deși sunt absolut identice. Și e al dracu de ciudat, pentru că de fiecare dată când ne-am mutat hainele tot oglinda din partea mea o alegea.

Opt ani stau între noi și multe lucruri care acum nu mai sunt la modă.  Care au rămas doar amintiri pentru mine, iar pentru ea ceva din alte lumi. Opt ani în care deși eram mică, am văzut la prietenii mei care nu erau singuri la părinți, că să ai un frate e super. Și da, e mișto! Dacă nu mă credeți citiți aici  sau aici.  Îmi amintesc și acum, de fapt ea mi-a amintit, cum ne făceam noi bilețele pentru a face curățenie.  Când voiam să îi facem mamei câte o surpriză și să facem casa lună DAR să nu ne certăm care ce să facă scriam pe bilețele diverse activități (ex. șters praful, dat cu aspiratorul, ăla manual, că așa era p-atunci, aranjat patul, bla bla bla) și trăgeam fiecare. Fiecare făcea ce-i pica și nu mai comentam.

Altădată împărțeam camerele pe jumătate cu fulare înnodate. Eu făceam într-o parte, ea într-o parte, dar aveam grijă să compensăm lipsa mobilei din anumite părți la celelalte camere, când cea care avusese mai puțin, acum făcea mai mult.

Separat suntem aproape la extreme, dar împreună suntem de belea! Spuneam mai sus că mai există o asemănare mare și lată. Amândouă suntem zodia rac. Știți ce înseamnă asta? Dacă nu vă spun eu. Că peste foaaaarte puține zile o să vină ziua ei. Ș-apoi a mea, că sunt doar două zile între noi. Ce tare mi-ar fi plăcut să fim amândouă în aceeași zi. Să fim gemene de ani diferiți :)) Dar, e bine și așa.

Cred și nu vreau să vă supărați pentru ce-o să spun acum, cred cu tărie că să ai un frate/soră pe lume e cea mai tare chestie posibilă pe care ți-o poate dărui viața.  Și atâta timp cât îi avem, să îi prețuim, pentru că între frați întotdeauna va exista o legătură specială 🙂

 

 

Share: