Brașovul, prin obiectivul meu

Îmi dau seama că de când locuiesc în Brașov nu am scris nimic despre orașul în sine, ci doar despre împrejurimi. Adevărul este că nu știu ce aș putea scrie despre oraș. Mi-am dat seama de asta când a trebuit să fac pe ghidul turistic pentru familia lui, a mea și pentru alte rude. În total de trei ori, de fiecare dată pe repede înainte, căci timpul era doar de o zi. Gusturile oamenilor nu sunt identice, de aceea cam ce-mi place mie la un loc, e foarte probabil să nu placă celorlalți. Și drept vorbind orașul în sine nu are așa multe de vizitat.

În primul rând peste tot pe internet dacă dai o căutare după locuri de vizitat în Brașov vei găsi Tâmpa. Bun, nimic de comentat, doar că n-am putut ajunge cu niciunii acolo pentru că nu s-a dorit, din cauză de durere de picioare, de genunchi și lipsă de timp. Telecabina … n-am văzut-o niciodată ca pe o opțiune, având în vedere cozile care se formează. În plus, am crezut întotdeauna că nu priveliștea de sus e spectaculoasă, ci călătoria în sine până acolo.

Apoi mai sunt turnurile.  Sau mai bine zis turnul alb, că cel negru e băgat în boscheți, nu s-a chinuit nimeni să taie verdeața din fața lui, astfel încât, atunci când ajungi acolo să te bucuri de vedere asupra orașului vechi. Tot ce vezi sunt vârfurile boscheților crescuți prea mult. Așa că ajungi la turnul alb, prin pădurice sau direct pe trepte și te bucuri de priveliște. Trebuie să recunosc, ăla e unul din locurile mele favorite din Brașov. Când nu e nimeni acolo sus, e așa liniște și poți privi în tihnă furnicarul din piață. Însă doar atât. Faci câteva poze și pleci, că nu ai nimic altceva de făcut.

Și te mai duci … unde? Alte două opțiuni de vizitat găsite pe internet sunt Poarta Schei și Poarta Ecaterinei. Vizitat e mult spus, că nu ai ce vizita. Doar te pui în fața lor și preț de câteva secunde le fixezi cu privirea. Poarta Ecaterinei îmi pare mie că seamănă cumva cu turnurile de la Castelul de lut de la Valea Zânelor. Sau cel puțin mă duce cu gândul acolo.

Dacă tot treci de Poarta Schei, mai există opțiunea cu Strada Sforii, strada care în mintea multora e cea mai îngustă stradă din Europa. Am tot auzit informația asta. De fapt e a treia cea mai îngustă stradă din Europa. Mai faci și aici câteva poze și pleci, că … doar atât.

Desigur, orașul e atât de fain, doar privindu-l. Noi nu prea suntem oamenii care să fie interesați de muzee, care, slavă domnului sunt destule. O plimbare la pas prin centrul vechi, eventual o intrare prin buticurile de suveniruri. Mi-aș fi dorit să intrăm la un concert de orgă la Biserica Neagră, însă nu sunt zilnice astfel de concerte. Mi-aș fi dorit să se poată vizita și Cetățuia de pe Strajă, așa cum se cuvine. Adică anii trecuți când mai veneam la Brașov, vizitam curtea interioară, care ‘mnea, nu-i cine știe ce. Mai interesant e să se poată intra în încăperi. Din păcate însă dacă ajungi sus la Cetățuie, unu la mână că din nou boscheți prea mult crescuți, nu te poți bucura de privelistea asupra orașului și doi nu se poate intra în cetate. Dacă ai noroc te vede paznicul și te bagă dacă-i dai și lui o mică atenție, ceva acolo, însă nu prea se merită. Se vede că nu e îngrijită, e cam lăsată de izbeliște, deși are mult potențial. Nu înțeleg de ce atâtadezinteres.

Așa că eu nu prea știu să fac pe ghidul. Nu știu ce să arăt, pentru că nu cred că e ceva de arătat mai mult decât orașul în sine. Dacă ai timp să iei la pas străduțele din centrul vechi și poate mai sus prin Schei, atunci sigur ai ce să găsești. Dar, doar dacă ești genul de om care se bucură când dă de-o stradă pietruită sau de-o fereastră decorată frumos cu flori. Altfel, probabil nu vei descoperi frumusețea printre străzile înguste și în pantă ale orașului vechi. Ce înseamnă frumosul prin ochii mei? O să vedeți mai jos. Chiar dacă-s făcute vara, și asta e vina mea că dorm în loc să scriu odată și să termin cu toate articolele de vară, însă vor mai urma câteva că n-am ce să fac acum, dar poate poate va veni toamna și pe blogul meu până în decembrie 😀 Nu știu dacă vouă vi se par multe imagini și chiar vă rog să-mi spuneți ca data viitoare să selectez mai puține, deși mi-e tare greu.

După ploaie, verdele viu al Tâmpei și roșul arzător al mușcatelor de la terase creează tabloul perfect 🙂Tot după ploaie, în unele zile norii se lasă jos de tot și îmbrățisează pădurea. Cu toate că e frig, spectacolul e uimitor!Încolonate, fiecare cu rolul său..După Ziduri, e liniște și pace. De la Cetățuie, locul cu multe mirese. Toată lumea alege să facă poze de nuntă aici 🙂