Dacă tot plouă afară și m-am trezit cu chef de scris, m-am gândit să răspund în sfârșit (!!!) la provocarea lăsată de Diana pe străduța ei cu iluzii, asta până nu primesc penalizare. Ori aici nu era cu penalizări? Hmmm … cred că ar trebui să mă penalizez singură din când în când, poate așa o să fiu la zi cu ce trebuie. Așadar, cu scuzele de rigoare, să dăm drumul provocării:
De unde îți cumperi cărți?
Exista o vreme când cumpăram colecția de la Adevărul de la chioșcurile de ziare, dar n-am reușit decât vreo 40 de volume. Pe atunci nu puneam așa mare preț pe achiziționarea cărților nou apărute și nici nu prea cumpăram altceva, în afară de cele care mai se cereau pe la școală: mai un La Medeleni, mai o Enigmă a Otiliei, dar pe care le luam de la anticariate, drept pentru care nu arătau deloc „apetisant” … Aveam în bibliotecă destul de multe titluri, în special de la Alexandre Dumas – tatăl, pe care le devoram și chiar le iubeam și pe care le iubesc și acum, căci sunt printre primele romane „consistente” citite.
Prin clasa a 10-a am descoperit online-ul. Mai exact comenzile online. Descoperisem Twilight (v-am mai spus cât iubesc cărțile astea?) și voiam cu orice preț să le am, așa că am pășit timid în lumea comenzilor online. Am și acum factura, nu știu de ce o păstrez, poate pentru că îmi amintește de asta. Cam de atunci cumpăr doar online, cu mici excepții prin perioada facultății când apelam la câte un negustor de la tarabele cu cărți din piață.
Plasezi pre-comenzi pentru cărți?
În general nu prea mă interesează ce cărți urmează să apară. Când sunt atâtea deja tipărite, de ce să aștept ceva ce urmează? Probabil am eu o problemă, dar nu prea mă atrag noutățile. Daaar, desigur, există și o excepție. Aștept de când am terminat Cascada Șoaptelor să apară o continuare, pentru că sunt curioasă. Dar mai pot aștepta, cu cât trece mai mult timp, cu atât se cam duce febra aia specifică.
Câte cărți cumperi în medie pe lună?
Sinceră să fiu nu prea mai cumpăr. Am reușit să aduc astrele pe același zen cu mine și să le aliniez în rând cu mediana aurei mele care influențează gradul de simpatie cu programele gen random.org. Cu alte cuvinte în ultimul timp am strâns o colecție de vreo 30 de cărți câștigate la diverse concursuri și încă mai vin. În plus de asta am mai și primit, așa că nu duc lipsă de lectură.
Împrumuți cărți de la bibliotecă?
Nu. M-am lăsat de obiceiul ăsta și am să spun și de ce. În liceu intrasem pe sub pielea bibliotecarei și mă lăsa să iau mai multe cărți decât trebuia, ca să nu mă mai plimb din două în două zile la bibliotecă. Mă lăsa să stau și să frunzăresc diverse cărți, să le studiez șamd. La biblioteca orașului deși era mult mai mare decât ce avea noi la liceu și erau mult mai multe titluri nu mă duceam pentru că politica de acolo era că dacă nu ești din oraș trebuie să lași buletinul până înapoiezi cartea. Nu mi-a plăcut niciodată ideea asta. În facultate, mă duceam des la biblioteca din oraș, dar cele de acolo parcă te tratau ca pe un hoț. Tot timpul erau cu ochii pe tine, dacă le cereai vreo părere îți răspundeau cu jumătate de gură și-o strâmbătură. Dacă zăboveam mai mult printre rafturi își făceau drum să vadă ce fac acolo, de aceea mă duceam mereu doar pentru ce aveam de citit la facultate. Știam deja titlurile și doar le ceream, fără să stau să caut vreo altă posibilă lectură.
Care este părerea ta în legătură cu cărțile împrumutate?
Dacă împrumutat se referă la împrumutatul de la bibliotecă să zicem că sunt de acord. „Să zicem”, pentru că nu de puține ori am luat cărți pe care acasă le-am lipit, din cauza că erau rupte, lipseau pagini sau erau rupte și îndoite și băgate aiurea prin carte. Dar unii chiar au nevoie de diferite cărți, pe care ori nu și le permit ori chiar nu are rost să și le cumpere, așa că da, văd rostul cărților împrumutate.
Împrumutatul altor persoane cu cărți din biblioteca personală nu îl văd cu ochi buni. A fost o perioadă când făceam schimb de cărți cu colegele, dar când îmi aduceau cartea înapoi arăta altfel decât o primiseră. Tata obișnuia să își mai dea cărțile cu Sven Hassel (cărți de război) pe la vreun coleg de muncă și să mai uite să le și ceară. Mie o singură carte îmi lipsește din bibliotecă, nu știu cum tocmai lipsa acesteia mi-a sărit în ochi, cert e că am observat. E vorba despre Cele cinci limbaje ale iubirii, carte pe care i-am dat-o cuiva în ultimul an de facultate și care s-a evaporat. Rușine, G.!
Ce părere ai despre cărțile second-hand?
Dacă nu au pagini lipsă, nu sunt rupte, nu sunt fără coperți, nu arată rău, de ce nu? Cum am spus mai sus, am cumpărat din anticariate, de la negustorii din piață și chiar la noi în târg venea un moșuleț (și acum mai este) care mi-a făcut rost de foarte multe cărți, când eram în generală. Cărți care arată bine, deși miros a vechi, și ocupă și acum un loc în bibliotecă.
Îți ții cărțile pe care le citești separat de celelalte?
Ăăăăă? Nu prea înțeleg întrebarea, dar cred că da. :))
Plănuiești să citești toate cărțile pe care le deții?
Nu. Sunt cărți de Sandra Brown, cărți de război și chestii de genul, cărora le zic pas din prima. Și apoi mai sunt și altele care nu mă atrag, dar poate cine știe …
Ce faci cu cărțile pe care le deții, dar pe care simți că nu le vei citi niciodată?
Probabil am să încerc să citesc și poate mă vor prinde. Dacă nu, nu știu. Nu m-am gândit la asta. Poate în viitor le voi da, poate le voi ține … unele dintre ele sunt chiar vechi și nu aș vrea să mă despart de ele. Sunt ca o moștenire lăsată din tată-n fiu.
Ai donat vreodată cărți?
De trei ori doar, când eram la liceu. Profa de română de atunci este o persoană super de treabă și chiar aș putea spune o super profă. Pe vremea mea, la liceu se organizau chestii cu cărți donate sau chiar cu alte lucruri.
Ți-ai interzis vreodată să cumperi cărți?
Nu, nu este nevoie. Sunt de regulă o persoană cu nu prea mare dare de mână, sunt foarte cumpătată. Mama zice că semăn cu tata, sunt o chitră care calculează ultimul leuț. Eu numesc dar faptul că poți pune niște bani deoparte fără să stai cu gândul mereu la ei.
Crezi că îți cumperi prea multe cărți?
Nu, normal, doar am zis că nu prea cumpăr.
Acestea au fost întrebările și răspunsurile mele, probabil mă veți considera ciudată la unele dintre ele, dar asta-s eu și cu asta defilez. Nu voi nominaliza pe nimeni mai departe, dar dacă cineva dorește să răspundă este liber să o facă în comentarii sau pe blogul personal.
Super și sincere răspunsuri, mi-au plăcut mult! Uneori am senzația că semănăm foarte mult, nu știu exact de ce 🙂 Și da, acum două luni, două cărți de Sandra Brown și încă una de gen au ajuns la foc :)) Acum biblioteca mea e ok.
:)) nu stii ca cine se aseamănă se adună? N.am dat niciodata foc unei cărți 😁 nu am nimic cu Sandra Brown, numai ca nu e genul meu. Dar îi plăcea mamei, cand avea timp să citească.
Faine răspunsuri 🙂 nu te penalizam, să știi 🙂 Apropo, cum ai reușit să aliniezi planul astral?
Cuuuu multe înjurături pornite cand vedeam ca toți câștigă, numai eu nu :)) Cred ca s.au saturat astrele de ele si li s.a făcut milă 😀
Se poate, lor le plac doar cuvintele de admirație 🙂
Mie mi-a plăcut tot ce-ai scris. Aşa ciudată, ştii că ti iubesc 😛 😀
😆 ce simpatică esti
Imi plac raspunsurile tale. Esti sincera si directa 🙂 . E bine!
Nu știu cât de bine este să fii sincer și direct.. uneori strică.
Provocarea asta mi-a scăpat, dar o punem bine pentru zile în care vom avea nevoie de inspirație. Răspunsurile tale mă inspiră, dar mi-au adus și un zâmbet pe buze. Mulțumesc!
M-ai făcut să-mi recitesc răspunsurile 😀 Se pare că trecut-au anii, dar eu tot la fel aș răspunde :))
🙂 :*