În noaptea de joi spre vineri am avut un vis. De mult n-am mai visat ceva care să mă trezească ca să mă asigur că sunt în pat și nu în cine știe ce loc ciudat din mintea mea nebună. Se făcea că erau o mulțime de oameni necunoscuți mie, pe undeva prin jumatea satului care făceau ceva, habar n-am ce. Printre ei am depistat o mireasă. O puteam vedea de undeva de la depărtare. Avea o rochie dintre cele cu care eu nu m-aș îmbrăca niciodată, nici de-ar fi ultima pe Pământ. Un prim gând a fost ce treabă am eu cu nunta asta? Nu cunoașteam pe nimeni, când de-odată, îmi apare un chip cunoscut. Îl cunoșteam pe norocosu`. Nu știu cum se face, dar știam că el e mirele. Ceva în capul meu asta îmi spunea. La o a doua aruncătură de privire mai ageră mi-a picat fața. Mireasa eram eu. Apoi instantaneu, planul visului s-a schimbat. Nu mai priveam de la depărtare, ci eram eu, mireasa, care nu știa ce se întâmplă.
Comentarii recente