Amintirile unui însingurat – Nicolae Sirius

Autor: Nicolae Sirius

Editura: Adenium

An apariție: 2013

Număr pagini: 326

Prima impresie de cum am văzut cartea asta a fost una plăcută, ba chiar extrem de plăcută. De ce? Păi coperta mi se pare genială și deja spune o poveste. Este prima carte citită de la editura Adenium și probabil nu aș fi avut ocazia să o am (pentru că nu am auzit de ea până acum) dacă nu o câștigam aici. Așadar mulțumesc Diana, înc-odat!

Romanul se deschide cu o revedere între personajul principal și o fostă prietenă- iubită de pe vremea studenției. Aceștia se întâlnesc  în locul unde odată își declarau iubirea, dar acum bărbatul se întreabă dacă  a contat vreodată asta, văzând că Elena nu dă niciun semn că și-ar aminti. 20 de ani trecuseră de când destinele celor doi au fost despărțite, așa că s-au găsit  multe de povestit. Elena rămâne peste noapte la amicul său și înainte de a adormi îi spune acestuia ca dimineață o să îi dezvăluie un secret. Numai că de aici se cam rupe firul povestirii. Aștepând sa adoarmă, eroul își amintește ce anume l-a făcut să se despartă de Elena. 

Ne întoarcem în 1991. Abia ieșiți de pe băncile studenției, îndrăgostiții se află în căutarea unui loc de muncă. Închiriaseră un apartament, în care locuiau împreună, dar nu se descurcau cu banii deloc. El se hotărăște să meargă la Satu-Mare, unde avea o rudă (un unchi) în primărie. Ea rămâne în București. De aici începe o adevărată aventură pentru el, pentru că ajuns la Satu Mare constată că acest unchi nu mai locuiește acolo. Îi cam plăceau femeile și viața și mereu avea grijă să aibă ceva „nou”, așa că schimbase câteva neveste și domicilii.  Așa că pleacă la Bârlad, la noua locuință a acestui unchi, unde se împrietenește cu Claudia.

Aflăm povestea Claudiei și multe alte povești spuse de ea, care se îmbină cu poveștile băiatului. E momentul în care se tot țes povești despre trecut, iubire și familie și asta la un moment dat devine amețitor. Este tot mai greu să urmărești firul narativ, pentru că mai apare un personaj, un fost coleg de facultate, care la rândul său vine cu propriile povești.

Abia în finalul cărții (ultimele 10-20 de pagini) se revine la Elena, care visa liniștită în dormitor. Secretul de care vă spuneam la început apare chiar la final de tot, dar nu o să îl dezvălui. Nu spun decât că de cum am aflat că există un secret m-am gândit care ar putea fi și fix ăla a fost.  Am ceva stofă de spioancă/ clarvăzătoare /Sherlock Holmes sau ce-o fi asta, nu?

După mine, romanul ăsta e prea plin. Prea multe povești care pur și simplu te dau peste cap. Cum spuneam la început chiar și coperta are povestea ei! De altfel, se vrea a fi un roman și cu ceva iubire, dar din punctul meu de vedere e destul de subtilă iubirea.

Aș fi fost curioasă de reacția bărbatului la aflarea secretului și la deciziile pentru viitor, dar autorul ori a fost zgârcit ori ne-a lăsat pe noi să credem ce vrem.

Nota mea: 2.5/5