
Iertată-mi fie postarea într-o zi de miercuri fără cuvinte, dară cum la mine-n sat sunt fix două treceri de pietoni mari și late și extrem de inutile, zisei pas la provocare, pentru că probabil ați băgat de seamă, nu răspund provocărilor MFC cu imagini luate de pe net. Dacă nu ați băgat de seamă, nu-i bai, mai repet, că nu mă doare mâna să scriu: de fiecare dată am încercat pe cât posibil să postez fotografii proprii, în cadrul provocărilor de pe blogul Miercurea fără cuvinte. (pentru cine nu știe, e noua căsuță).
Așadar pentru astăzi am pregătit altceva. De fapt nu era nimic pregătit, dar am citit la April provocarea 50 de lucruri despre mine și mi-a plăcut așa de tare ideea încât am zis să scriu și eu pe tema asta. Îmi cer scuze de pe acum, pentru posibilul articol kilometric și mulțumesc celor ce vor ajunge până la final, nu de alta dar azi am limbariță.
- Când sunt singură fredonez melodii inventate de mine sau orice îmi vine pe moment. Uneori nu are logică ceea ce fredonez dar nu mă deranjează.
- De fiecare dată când fac duș îmi place să țin cu mâna para dușului deasupra capului și să las apa să curgă șiroaie. Îmi amintește de momentele când îmi făcea mama baie în copaie. Încingea bine soba, punea o pătură pe jos, peste covor, ca să nu curgă apă și mă lăsa să mă bălăcesc în voie. Când mă limpezea, eu mă ridicam în picioare și ea îmi turna din cap până în picioare apă cu cana. E aceeași senzație pe care de fiecare dată o resimt când apa mi se scurge pe corp. Nu vreau să o uit niciodată.
- Îmi pare rău că nu mai am străbunici. Mi-aș fi dorit o poză în care să apărem 4 generații.
- Îmi doresc 3 copii.
- Visez la o casă spațioasă, cu grădină micuță în care să plantez mure, zmeură și căpșuni. Multe.
- Ador mirosul copacilor înfloriți și al liliacului.
- Mi-aș fi dorit și un frate mai mare.
- Nu îmi place de mine deloc. Nici nu cred în forțele mele. Nu am încredere.
- Am multe dorințe pe care le țin ascunse în sufletul meu.
- Când a murit bunicul matern nu am putut să plâng. La biserică am plâns pentru că mi-am amintit de îmormântarea bunicului patern, care fusese cu 3 luni în urmă.
- În liceu, mi-a făcut plăcere să port uniformă, în ciuda celorlalți care o urau.
- Mi-a fost rușine când unchi-miu mi-a citit un articol pe care îl distribuisem pe facebook. De atunci nu mai distribui nimic pe contul personal. Am șters tot ce ținea de blog chiar.
- Mi-ar fi plăcut să am un talent de care să fiu mândră. Și să cânt la pian. Sau măcar să am pe cineva care să-mi cânte.
- Am multe alunițe.
- Aș fi vrut să am ochii negri, dar sunt o combinație de căprui cu verde.
- Îmi place că am sprâncene lungi și îmi place forma lor. Măcar atât.
- Când eram mică, l-am strâns de gât pe vără-miu, pentru că mă înjurase de mama. Da, același văr cu care făceam boacăne. Ne-am împăcat după.
- Nu mai păstrez legătura cu niciun fost coleg de școală.
- Am fost obsedată de Conquistador și de Big Farm. Big Farm încă mai joc din când în când.
- Regret că nu am nicio poză împreună cu tataie. Din cauza asta sunt obsedată de poze. Vreau să am poze cu toți, chiar și cu câinii pe care îi consider din familie.
- Am plâns în fiecare seară, timp de vreo 2 săptămâni când a murit Bobi, cățelul meu fidel. L-am îngropat în grădină că să rămână acasă. Mi-e dor de el.
- Aș vrea să mai intru o dată în casa lu` mamaie L. să resimt mirosul pe care nu vreau să-l uit niciodată.
- Nu pot să parchez cu spatele. Nici nu vreau să învăț s-o fac.
- Mă bucur nespus că dintr-o prostie am ajuns să-mi fac blog. Îl iubesc!
- Nu am patinat niciodată.
- Îmi place Jennifer Aniston. Am văzut toate filmele în care joacă. Uneori mai revăd câte unul.
- Am avut doi papagali care au murit. Am pierdut toate pozele cu ei din calculator. Nu mai am nimic, decât o colivie care să-mi amintească de vremea aceea. Nu am reușit niciodată să-i țin pe mână, cum visam. Ori erau prea sălbatici, ori sufereau după fosta proprietară, care plecase la facultate și din cauza asta a trebuit să-i dea. Cert e că nu ne-am înțeles niciodată.
- Mi se pare că alergăm cu viteza luminii spre dezumanizare.
- Merg des la cimitir.
- Îmi doresc să merg în India și să locuiesc acolo câteva luni. La fel și în Turcia.
- Am citit Maitreyi și Dragostea nu moare de 6 ori.
- Mi-ar fi plăcut să am părul creț și să fiu dezinvoltă.
- Îmi plac cireșele și piersicile. În special piersicile. Sper să am o minilivadă cu diverși pomi când oi fi la casa mea.
- Când eram mai mică, eram invidioasă pe soră-mea pentru că toată lumea spunea că părul ei e mai frumos.
- Am impresia că nu mă înțelege nimeni câteodată. Și probabil că așa este. Nu mi se dă impresia că aș fi înțeleasă.
- Mi-aș fi dorit ca relația mea să fie altfel.
- Câteodată mă apuc și răscolesc prin postările de suflet. Le recitesc și uneori mă întreb dacă eu le-am scris.
- Nu aș putea trece niciodată peste infidelitate. Dacă se ajunge aici, înseamnă că nu mai are rost.
- Nicio dimineață fără cafea.
- Când fac poze dulciurilor pe care le fac trec de la o stare la alta: nervi (că nu știu cum să așez), indecizie (fac zeci de poze și nu știu pe care să aleg), bucurie (pe cameră toate par mișto), dezamăgire (când le bag pe laptop și văd ce-a ieșit cu adevărat).
- Am jurat că dacă-l taie pe Vasilică (care de fapt e fată, dar am aflat asta târziu, așa că s-a ales cu numele ăsta) n-am să mai mănânc niciodată carne de iepure. N-aș putea să-mi mănânc copilul pe care l-am crescut. :))
- Nu înțeleg de ce se uită oamenii la fotbal.
- Aș fi vrut să trăiesc pe vremea când femeile purtau rochiile acelea lungi și superbe și se plimbau cu umbreluțe dantelate ca nu cumva să le deoache soarele.
- Când eram mică și ai mei culegeau porumbul din câmp, îl aduceau în curte. Eu mă urcam pe muntele format și căutam porumbii roșii. Când terminau de desfăcut foile, le întindeau prin toată curtea să se usuce, iar eu mă prefăceam că înnot prin ele. Și mă târam pe burtă de colo colo „înnotând”.
- Vreau ca în casa mea să fie multe rame cu poze pe pereți.
- Am un temperament sensibil. Acum tun și fulger, acum râd.
- M-am învățat să scriu cu diacritice când am scris licența.
- Sunt prea visătoare și îmi doresc prea multe.
- Nu îmi place senzația pe care o lasă crema pe mâini. Tocmai de aia nu mă cremuiesc.
- Mi-a luat 4 ore să scriu articolul ăsta. Tare greu e să scrii despre propria persoană.
WOW… atatea puncte in care ma regasesc 😉
Da? Chiar sunt curioasă care-s alea 😀
Stai ca le scriu in ordine: 1,2,6,9,16,17 (eu pe sor*mea – a supravieţuit 😛 ), 25,28,32, 33,35,38, 39,40, 43,44,45,46,48,49. Ce zici?
Chiar că wow :)) E wow-wow. Să știi că la aia cu pozele prăjiturilor/preparatelor chiar mă așteptam :)) Cred că asta e boala generală celor ce fac poze la mâncare și am văzut că și ție îți place 🙂
Pfoai… nici nu stii cum se uita vecinii la mine cand ies cu farfuria in spatele blocului sau pun farfuria pe geam pentru lumina mai buna…. 😛
Aoooleu, stai la bloc? :))) Măcar eu mă plimb prin curte.
Daaaa.. iti dai seama ce admiratori am pe la geamuri 😛 Norocoaso!
L am citit pana la final. Cu placere, chiar nu mi s a parut kilometric. Si eu ma regasesc in multe puncte. Mi a placut mult 😊
Dacă mi-ai putea spune în care anume te regăsești, ți-aș fi recunoscătoare 🙂
Ce frumos!!! Mi-a placut tare mult si sa stii ca a fost usor de citit si placut in acelasi timp si nu am stat trei ore… Pupici!
🙂 te pup, zi făină!
Și eu am probleme la parcarea cu spatele. Am spart un stop, am îndoit portbagajul…
:)) deci nu e o regulă numai la femei.
Ce frumos! M-am regăsit în aproape tot ce ai scris. Pana și faza cu porumbul se potrivește, cât de cat, și mie îmi placea sa mă cațăr pe gramada și sa alunec cu tot cu porumb. Nici mie nu-mi place de mine și mi-e rușine când un cunoscut citește ceva scris de mine (am doua bloguri, ambele secrete, asta dupa ce am renunțat de doua ori la blogul pe care cei din familia mea il citeau). Si eu imi doresc multe de la mine si incerc sa mă găsesc, particip la evenimente, merg la sala și uneori simt ca reușesc. Uneori.
Dar pentru ca e articolul tău, nu contează cum sunt eu… :)))) Deci, nu vreau să te agasez cu sfaturi (pe care nu mi le-ai cerut), vreau doar atât sa-ți spun:
-ai un dar, acela de a așterne atât de frumos în cuvinte ceea ce simti. Și ăsta e un dar de la Dumnezeu pe care nu îl are oricine. Foloseste-l fără rușine! (Mie îmi place mult de tot blogul tău, ti-am mai spus, nu?)
– ești frumoasa cu totul, nu ai doar niște sprâncene frumoase…
– e bine ca vrei ca totul sa fie perfect (poze, articole), e bine sa nu te mulțumești cu puțin sau sau ai atitudinea aia „las-o ba că merge asa”. Zic eu ca e o calitate și nu un defect..
Uau, cât m-am lungit. Uite, în loc sa scriu articolul AIA, stau pe blogul tău. Ești geniala, îmi place mult de tine și m-as bucura sa te cunosc la gala. Pana atunci, exersează „pozitivismul”- sunt frumoasa, sunt talentata, sunt iubita, sunt perfecționista, etc, etc! Te îmbrățișez!
Vai, mi-au dat lacrimile, serios! Nici nu știi cum tremur 🙂 Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat aici, am să le recitesc de fiecare dată când voi avea zile proaste. Nu m-ai agasat, e căsuța mea aici și tu ești primită cu brațele deschise oricând. Și dacă te liniștește cu ceva nici eu nu am scris la AIA, aveam o idee așa genială azi noapte (m-am trezit pe la 3 cu gândul la ce să scriu), dar dimineața nu mi-am mai amintit nimic. Eh, până la 12 noaptea mai e o groază 🙂
Îți mulțumesc încă o dată și te pup! Spor la scris! 🙂
Ma uit la tel, citesc ,scriu, sterg…Am ramas fără comentariu la comentariu! :))) O las așa. ..
Spor la scris și ție! Poate Îți vine alta idee. Probabil aia de azi noapte nu era prea strălucită (ma gândesc ca n-o uitai așa ușor dacă era. 🙂 ) Sau era…Abia aștept sa văd ce-ți mai „debiteaza” mintea și la proba asta.
Pupici!
Și eu abia aștept să văd în primul rând ce îmi mai debitează mintea. Apoi trec pe la alții, întotdeauna după ce am scris eu, că altfel mă descurajez! Să avem inspirație 🙂
:)))
7, 11, 14, 39, 48 mă regăsesc sută la sută. Şi ar mai câteva dar nu le zic 😀
Dacă te-ai vedea cu ochii mei, aşa mare încredere ai avea în tine… 😉
Să ştii că admir tare mult felul tău de-a scrie şi de a răspunde!
Ci secretoasî ești, bre!
Și simpaticî :))) te pup, merci tari mult!
Asta da surpriza … ce success a avut randomul meu! 🙂 Sunt puncte unde cred ca as bifa si eu dar sunt unele care ma duc departe … de exemplu 30! Nici gratis nu mi-as dori sa ajung acolo! 🙂
Iti doresc mult success în viata! 🙂
Posibil să semănăm mai mult unii cu alții decât credem noi. 🙂 Mulțumesc de vizită și te mai aștept, bineînțeles dacă îți face plăcere! Noapte bună 🙂
Ei… și eu cum de descopăr atât de târziu articolul ăsta? 🙂
Mă bucur că ai preluat provocarea și am aflat mai multe despre tine. Avem câte ceva în comun:
1 – și mie îmi place să fredonez, auzite sau inventate de mine, dar n-am probleme să fredonez și în public – zilele trecute îmi atrăgea atenția o prietenă că pe înregistrările ei de la un concert se aude vocea mea :))
6 – și toate mirosurile ce țin de primăvară
7 – am un frate mai mare decât mine cu 13 ani, mi-aș fi dorit unul de vârstă apropiată cu a mea
15 – cu mențiunea că eu aș fi vrut să-i am albaștri
13 – am cântat la pian până în clasa a IV-a și vreau să învăț din nou, că am uitat – să mă chemi să-ți cânt 😉
23 – parcările sunt o provocare pentru mine :))
42 – m-aș plictisi din minutul 1
46 – o daaaa, știu ce zici
48 – dar decât să nu-mi mai doresc nimic de la viață, mai bine așa 🙂
Foarte interesant, te-aș lua să-mi cânţi, chiar te-aș lua 🙂
Un blog este o activitate care te prinde repede, si mie imi place mult, e placut sa ai o comunitate online , dar e si mai placut sa dai mai departe din gandurile si simtirile tale catre ceilalti.
Da și pe lângă faptul ca e plăcut, e linistitor cumva. Știi că poți să scrii orice că nu te cunoaște nimeni.. 🙂