A trecut așa multă vreme de când n-am mai scris pe aici și de când am tot zis că intru să-mi completez jurnalul de călătorii… Am băgat de seamă că foarte des când povestesc despre unde am mai fost, intru aici și citesc ca să-mi reamintesc exact ce am făcut, așa că asta voi face și acum. Am să povestesc una dintre cele mai importante călătorii pe care le-am făcut. O călătorie care ne-a schimbat și a sădit niște sentimente noi.

Am plecat dis de dimineață din Brașov (7 august 2021), spre Transfăgărășan. Mai de dimineață de atât nu cred c-am plecat vreodată. Aveam de gând să urcăm pe traseul lacul Bâlea- lacul Capra. Am ajuns în jur de ora 9 la punctul de plecare pe traseu (se pleacă fix din spatele cabanei Bâlea, probabil dacă vă uitați în sus, veți vedea câte un șir indian de oameni care urcă) și-am pornit pieptiș în sus. Urcușul e destul de abrupt, se muncește ceva până ajungi sus. Însă priveliștea e de milioane, oferind o viziune asupra Transfăgărășanului cu totul altfel decât îl vezi din mașină. Teddi (cățelul nostru) s-a descurcat de minune, ba chiar n-a stat o secundă, alerga de colo colo. Vreo 5 ore mai târziu, ne întorceam la mașină. Ca de obicei, ne-am întors pe altă potecă, practic am făcut un circuit.