Dormitul în mașină, așa cum spuneam în articolul precedent, pentru mine a fost o experiență pe care aș repeta-o oricând. Nu ne-am trezit așa de dimineață precum ne plănuisem, am reușit să intrăm pe traseu în jur de ora 10, după ce am plătit intrarea în parcul Ceahlău, am primit  hartă și ni s-a spus să mergem cu mașina până la Lutu Roșu și să o lăsăm acolo. Apropo, am plecat dinspre Izvorul Muntelui și am ales să urcăm pe traseul nr. 1, urmând să ne întoarcem pe traseul nr. 3 (harta la final de articol).

Nu prea știam multe despre acest traseu, majoritatea articolelor găsite pe net erau despre plecările dinspre Durău, așa că a fost o surpriză și pentru noi. Tot ce îmi amintesc e că am început să urcăm pe-o pantă alături de alți oameni voioși, cu care ne-am tot întrecut pe traseu. Panta aia a scos untul din mine, dar având în vedere că eram acolo cu mulțimea, am ajuns la concluzia că viteza mea pe munte e una destul de decentă și că nu-s așa înceată cum mă cred. Opririle au fost dese, dar de câteva secunde, cât să prindem un respiro mai adânc, având în vedere că altceva în afară de pădure nu aveam ce să vedem.