N-am mai citit de ceva vreme și am tot văzut romanul ăsta peste tot. Am citit câteva recenzii și am decis să-l citesc, căci tare interesant părea. În ciuda celor 300 de pagini, eu zic că se va citi în mai puțin de-o zi, pentru că efectiv nu cred că are nimeni răbdare să-l lase pe mai multe zile. Observați de câte ori am folosit verbul „a citi”? Mda, trecem peste.

„Bărbatul care n-a mai sunat” nu e deloc ceea ce pare. Adică, nu știu ce vă pare vouă însă inițial eu am crezut că e o poveste de dragoste, un trio amoros, ca să zic așa. M-am gândit de multe ori că e vorba de-o soție, nu știu de ce (poate pentru că mai mereu e vorba de una?)

Dar ca să începem cu începutul, o cunoaștem pe Sarah, o femeie în pragul divorțului, întoarsă în Anglia, la părinții ei, pentru a comemora pierderea surorii ei. În urmă cu 19 ani avusese loc un accident, de care ni se tot amintește pe parcursul romanului.  Aici, Sarah se îndrăgostește nebunește de Eddie. Îndrăgostela e reciprocă, așa că petrec împreună 6 zile minunate, apoi bărbatul pleacă în vacanță. Dragostea lor e adolescentină, pasajele sunt drăguțele.

Drama începe când bărbatul, care deși promisese că va suna din aeroport și de oriunde, nu mai sună. Pentru Sarah din acel moment, zilele vor deveni lungi, nopțile se vor transforma tot în zile și gândul că i s-a întâmplat ceva o va obseda. Începe să-l urmărească pe rețelele de socializare, în speranța ca vă apărea ceva, caută chiar știri despre decesele din zona în care știa că va merge Eddie. Însă nu găsește niciun răspuns.