Dacă tot plouă afară și m-am trezit cu chef de scris, m-am gândit să răspund în sfârșit (!!!) la provocarea lăsată de Diana pe străduța ei cu iluzii, asta până nu primesc penalizare. Ori aici nu era cu penalizări? Hmmm … cred că ar trebui să mă penalizez singură din când în când, poate așa o să fiu la zi cu ce trebuie. Așadar, cu scuzele de rigoare, să dăm drumul provocării:

De unde îți cumperi cărți?

Exista o vreme când cumpăram colecția de la Adevărul de la chioșcurile de ziare, dar n-am reușit decât vreo 40 de volume. Pe atunci nu puneam așa mare preț pe achiziționarea cărților nou apărute și nici nu prea cumpăram altceva, în afară de cele care mai se cereau pe la școală: mai un La Medeleni, mai o Enigmă a Otiliei, dar pe care le luam de la anticariate, drept pentru care nu arătau deloc „apetisant” … Aveam în bibliotecă destul de multe titluri, în special de la Alexandre Dumas – tatăl, pe care le devoram și chiar le iubeam și pe care le iubesc și acum, căci sunt printre primele romane „consistente” citite.