Pac tataieeeee și în secunda 2 eram în băltoacă. Asta se întâmpla de câte ori ieșeam împreună la plimbare după ploaie. Să fi avut vreo 3 anișori, căci îmi aduc aminte cum se uita la mine și cu voce calmă îmi spunea că dacă mă întorc acasă murdară o să mă certe mama. Iar eu îi promiteam că n-o să mai sar decât o dată căci tare îmi plăcea cum se împrăștia apa în juru-mi, dar când îmi ieșea în cale altă băltoacă o luam de la capăt… Tataie, tu stai aici, că mă duc eu să mă uit de bicicletă …. îi spuneam când voia să iasă din clasă pe motiv că să văd dacă nu ne-a furat nimeni bicicleta (știam că are de gând să plece sau cel puțin să vadă cum mă comport dacă nu îl mai văd în preajmă). Mergea cu mine zilnic la grădiniță și rămânea cât ținea programul, asta pentru că nu voiam să stau singură. Nu mi-a spus niciodată că are treabă sau că nu poate merge.
Comentarii recente