Titlu: 1Q84 volum 3
An aparitie: 2012
Autor: Haruki Murakami
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 432
Volumul 3 din 1Q84 de Haruki Murakami a fost mai mult un roman polițist. Multe detalii, extrem de multe, poate chiar puțin exagerat. Mi s-a părut că cea mai mare parte din roman o ocupă Ushikawa, un individ angajat de oamenii Liderului să o găsească pe Aomame. Se întâmplă lucruri ciudate. Aomame simte că în seara în care l-a omorât pe Lider (vezi aici volum 2) a rămas însărcinată și știe sigur că este copilul lui Tengo (deși practic cei doi nu s-au găsit și ea nu a avut relații sexuale cu nimeni de ceva timp).
Tengo este nevoit să plece din nou din oraș, pentru că tatăl său decedase, timp în care Fukaeri dispare iar, lăsând doar un bilet în care scrie că trebuie să plece, pentru că „suntem priviți”. Murakami s-a jucat mult cu metamorfoza personajelor. Mama lui Tengo (ucisă prin strangulare când el avea mai puțin de 2 ani) are să reapară sub forma unei asistente ce are grijă de tatăl lui Tengo. Acesta ( în tinerețe recuperator de taxe NHK) deși se află în comă, reușește cumva să apară la ușa lui Aomame, insistând ca aceasta să plătească taxa pentru televizor. E un întreg joc al minții, un labirint al personajelor. Fukaeri se dovedește a fi un portal prin care Tengo să ajungă la Aomame – în seara când Liderul moare – Tengo întreține relații sexuale cu Fukaeri, Aomame rămâne însărcinată. Logic, nu?
Deși nu pare 1Q84, în esența lui este un roman despre iubire. Sub toate straturile – psihologic, polițist, fantastic, mister, tronează dragostea. Poate că totul s-a întâmplat pentru ca Aomame și Tengo să se regăsească. Cred că de fapt ce vrea să ne spună Murakami e că indiferent de complicațiile care apar și de piedicile puse dacă iubim cu adevărat nimic nu ne stă în cale. Nu știu de ce, dar mă bucur că e scrisă de un bărbat, nu de o femeie.
Mi-ar fi plăcut să mă lămurească ce s-a întâmplat de fapt cu adevărat, pentru că în final, regăsiți, confuzi și îndrăgostiți, Aomame și Tengo se iau de mână și urcă pe scara de urgență și ajung pe autostradă (poarta spre 1Q84 – la începutul primului volum este nevoită să coboare de pe autostradă pe acea scară, pentru a ajunge la timp la întâlnire). Pe cer este o singură lună, deci intrarea în realitate s-a produs. Dar ce s-a întâmplat cu Fukaeri? Chiar îmi devenise dragă adolescenta asta ciudată, ruptă de orice din jurului ei. Ce era de fapt acest Lider? Dar Doamna și bodyguard-ul ei Tamaru? Aș fi vrut să fie un alt final, pentru că mi s-a părut că lucrurile au rămas prea complicate în 1Q84. Sau poate că nu finalul e problema, ci modul în care s-a ajuns la el. Nu poți pur și simplu să urci pe o scară și să revii la realitate, n-ai cum. Și cu toate astea am adorat romanul ăsta. E absolut GE-NI-AL!!!
Personajele sunt atât de bine conturate încât mi-au lăsat impresia că îi cunosc de-o viață. Oricum, în aproape 1000 de pagini e imposibil să nu te împrietenești cu ele. Și totuși fiecare ascunde un mister. Nu știu, e atât de divers romanul că nu ai cum să înțelegi ce spun eu aici doar dacă îl citești. Cu 1Q84, Murakami nu numai că trece în top 3 autori preferați, dar cred că va rămâne acolo mereu 🙂
Leave a Comment